În rubrica de pe ultima pagină încerc din răsputeri să las urme de zbucium intelectual. Nu ştiu cât de mult îmi iese, dar am omis ieri un aspect important şi mă simt nevoit să clarific lucrurile. Pe prima pagină. Măgăria cu Lucescu şi tramvaiul continuă, antrenorul care munceşte la ucraineni dând dovadă de insolenţă pură.
Or asta n-are nicio legătură cu produsul din anii ’90 al mărcii Dacia. N-am auzit să-şi fi retras afirmaţia indecentă conform căreia vatmanul (vatman, nu Batman, nene Mircea!) ar fi fost tentat să-l lovească pe marele Il Luce. Eh, tocmai ăsta-i schepsisul: când urci într-un Jeep, ţi se garantează cât de cât integritatea corporală şi confortul, nu şi inteligenţa. Ar trebui chemate înapoi în service toate SUV-urile din lume, caz în care mulţi manelişti ar descoperi brusc abecedarul.
Prin 2008 m-am trezit în mijlocul unei tamponări care s-a produs fără aprobarea mea. Un taximetrist iscusit (îl salut cu această ocazie şi cu cele mai calde gânduri de faliment personal!) se juca de-a marşarierul pe bulevard cu riscul de a-mi îmbrăţişa bara şi radiatorul. L-am claxonat, am repetat isprava, pur şi simplu am turtit butonul de tit-tit, însă căpcăunul şi-a văzut de traiectorie. Băteam la porţile disperării – aveam întreaga familie în maşină – şi am tras brusc stânga, ca să mă feresc şi am transformat în acordeon aripa dreaptă a unui automobil gestionat regulamentar.
Am zburdat la geamul acelui şoferache, cerându-i socoteală că mi-a schimbat traseul, trimiţându-mă în service, via Serviciul Tamponări. „Mi se rupe ştanga!”, mi-a tăiat-o conferenţiarul cu volan, iar câţiva colegi de breaslă ai eruditului de pedală au simţit nevoia să-mi ureze protuberanţe, exprimări cu mult ieşite din sfera livrescului.
M-am repliat, mă depăşea dialogul cu levierul şi l-am rugat pe domnul poliţist, după ce am plecat de la faţa locului, să facă dreptate. „Trebuia să stai pe loc, să te tamponeze el! Abia atunci era el vinovat”, m-a liniştit organul, tutuindu-mă ca pe orice alt oropsit al traficului rutier. Încercasem, la o scară mai mică, scuza lui Lucescu, deşi eu, din punct de vedere moral, chiar nu eram în culpă. Am încasat amendă, trei puncte de penalizare şi m-am învăţat minte: dacă îmi va pica ghilotina, nu mă voi feri. Chiar de-mi sare ţeasta de pe omoplaţi, vinovat va fi numai călăul! Ah, era să uit: eu n-am Jeep.
