A făcut Băsescu ce-a făcut şi l-a determinat pe doctorul Raed Arafat să lase naibii Ministerul Sănătăţii şi să-şi ia lumea în cap. Până aici, nimic nou. Preşedintele nu prea suportă opoziţia, nici măcar pe cea constructivă. Nu contează foarte mult, în povestea asta, dacă are dreptate Arafat sau dacă exagerează pericolele pe care noua lege de resort le aduce în ograda sistemului public de urgenţă. Indiferent de care parte e dreptatea, Cotroceniul câştigă primul rund. Rămâne de văzut însă ce se va întâmpla cu meciul, în condiţiile în care totuşi medicul este o figură publică fără pată. Toată lumea îl iubeşte pe Arafat, care a intrat în conştiinţa românilor drept omul care a înfiinţat SMURD-ul. Şi unde a lucrat ca voluntar timp de opt ani.
E drept că şi mediatizarea intensivă a acţiunilor SMURD i-a creat doctorului Arafat un capital de imagine extraordinar, dar asta numai fiindcă ideea serviciului de salvat vieţi şi punerea ei în aplicare erau demne, într-adevăr, de toată admiraţia. Aşa cum, dealtfel, au fost demne şi de Ordinul Naţional "Pentru Merit" în grad de Ofiţer, pe care Raed Arafat l-a primit chiar de la preşedintele Băsescu, la trecerea în anul 2006. Dar, între timp, interesele şefului statului s-au mai schimbat, nu-l mai interesează nici măcar să beneficieze de capitalul de imagine al medicului, susţinându-l.
Asta ar fi fost o lovitură de maestru. Băsescu însă nu se dezminte şi continuă să arboreze comportamentul de cheu care l-a şi făcut celebru. Este agresiv, intră în emisiunea televizată la care Raed Arafat îşi spune punctele de vedere asupra proiectului de lege a sănătăţii, acuză, spumegă. Ideea pe care Arafat o susţine este că expunerea sistemului public integrat de urgenţă la o concurenţă din partea unor entităţi private cu scop similar va crea, foarte probabil, dezechilibre. În teorie, e bine să fie concurenţă, asta înseamnă că vom beneficia de servicii mai diversificate şi mai bune.
Dar ce te faci dacă serviciul public, singurul care, la o adică, îţi ajunge, cum, necum şi la Cucuieţii din deal pe viscol, nu mai are bani de motorină pentru ambulanţe fiindcă subvenţia lui s-a dus la alt operator, mai eficient poate în mediul urban, la şosea, dar total neajutorat în condiţii de intervenţii dificile? Nu ştiu dacă lucrurile vor sta sau nu aşa cum a spus Raed Arafat. Nici măcar nu ştiu dacă, neîncurajând ideea unui serviciu privat de urgenţă, nu risc să îmi spună şi mie preşedintele că sunt stângistă, aşa cum l-a gratulat pe Arafat.
Cică sistemul ăsta ar mai exista şi în alte părţi şi ar merge brici. Poate. Dar, din experienţa mea, nimic nu merge în România doar fiindcă a mai funcţionat şi altundeva. Ba, uneori, se întâmplă chiar pe dos. Or, până acum, un singur lucru din cele declarate de Raed Arafat mi se pare extrem de greu de combătut: înlocuim un sistem perfectibil, dar care merge şi pentru care am fost felicitaţi şi de alţii, cu un sistem pentru care încă nici nu există cadrul legal şi despre care cel mai bun specialist în medicină de urgenţă din România spune că probabil va duce la colapsul financiar al domeniului. Totul, fiindcă aşa vrea Băsescu. Sper ca de data asta, românii să se mobilizeze măcar aşa cum au făcut-o şi când a fost vorba să doneze 2 la sută din impozitul pe venit. Fiindcă bătălia pentru SMURD nu e o bătălie pentru Arafat, ci una pentru viaţă.
