Cu el mă culcam, cu el mă trezeam. Ochii lui mă fixau zi şi noapte din panoul electoral plasat taman în dreptul geamului meu de la dormitor. Noroc că s-a terminat campania electorală şi am scăpat de insistenţele domnului candidat înainte a face vreo fixaţie pentru moaca lui politică şi bărbătească, asortată la mesajul mobilizator.
Soarta şi electoratul l-au făcut să piardă funcţia pentru care candidase la acel scrutin. N-a fost o tragedie, cel mai probabil se şi aştepta. Dar pentru că-l ştiam om cu simţul umorului şi vederi liberale, i-am spus în faţă pe post de glumă treaba de mai sus. A zâmbit acru şi mi-a răspuns în doi peri: „Dacă te culci cu mine, s-ar putea să nu-ţi pară rău. Dacă te scoli cu mine o faci pe riscul tău”. Îhâm.
Sincer, mi s-a părut o glumă şantierească, uşor cam deplasată pentru tâmplele lui cărunte şi statutul de bărbat însurat… dar asta până în noaptea în care - să mă scuzaţi de expresie - m-am culcat cu Mircea Geoană preşedinte al României… şi m-am sculat cu Traian Băsescu şef de stat. N-am făcut-o numai eu, a făcut-o, indiferent de gusturile sexuale, şi restul de 19 milioane de locuitori sau câţi om mai fi fost pe acasă.
Revin în prezent. Bafta mea (sau nu) că stau pe Oţelarilor, celebra arteră (cică) reabilitată, şi n-am nici măcar juma de candidat care să-mi fluture promisiuni pe sub geam. Un panou cât de mic, un banner sau un mesh electoral care să mi se unduiască sub priviri şi să-mi amintească de faptul că urmează alegeri locale. Cum strada e praf şi pulbere, urechile îmi sunt şi ele iertate de niscaiva imnuri electorale ale caravanelor urlătoare cu care mişună prin oraş unii candidaţi. Dar de ameninţarea "cu cine te culci – cu cine te scoli" tot n-am scăpat.
Eu una îl cred pe profesorul de logică şi statistică, doctor în ştiinţe umaniste, Iulian Grigoriu care şi-a pus onoarea în joc când mi-a spus că noaptea dintre 10 şi 11 iunie, în care se vor număra voturile candidaţilor la Primărie ar putea fi un echivalent local al nopţii în care s-a dat confruntarea electorală finală între Mircea Geoană şi Traian Băsescu. Vă reamintesc, a fost noaptea în care Mircea Geoană a executat cu entuziasm primele "geoanele", cu care şi intrat în istorie. Dimineaţă, situaţia se răsturnase şi mă întrebam dacă Băsescu o să execute nişte mişcări specifice învingătorilor, asortate numelui său răsunător. Dacă trag linie şi socotesc o să spun că mai important decât cel cu care ne-am culcat preşedinte, a fost cel cu care ne-am trezit şi cu care mai avem de stat, fie că ne place sau nu, până în 2014.
Revin la locale şi mă gândesc serios la sondajul care a pus pe jar politicienii şi candidaţii, sondaj potrivit căruia primii doi combatanţi au ieşit la egalitate Marius
Stan - 41,5 la sută, Nicuşor Ciumacenco - 41,5 la sută. Nu ştiu dacă vreunul dintre ei a exersat salturi de învingător, "geoanele" sau nu, dar sfatul meu ar fi să o lase mai moale cu antrenamentele, că nu se ştie nimic sigur. Până la ultimul vot! Important este altceva: cu cât vor veni mai mulţi gălăţeni la urne şi vor vota, cu atât acela care va fi ales va avea mai multă forţă a deciziei şi mai multă reprezentativitate. Chiar dacă vă sună oarecum sexual, dragi gălăţeni, important nu e cu cine ne culcăm, ci cu cine ne sculăm! La Primărie! Pentru că o să ne tot sculăm cu dânsul, în următorii patru ani. Aşa că scularea şi hai la vot!
