Când te uiţi în sistemul electronic de licitaţii, contracte numeroase îţi zâmbesc cu toată strălucirea milioanelor de euro alocate, de parcă Galaţiul s-ar înnoi pentru cine ştie ce eveniment internaţional. Se refac străzi, parcuri şi parcări în ritm de pachete întregi. Reabilitarea unei singure străzi a devenit o raritate.
Iată însă că, la un milion şi jumătate de euro azvârlite pe nişte străzi, jumătate s-au topit pe preţuri umflate sau lucrări absente din teren. Tânjind încă după cei 25 la sută tăiaţi din salariu de stat sau de privaţii încurajaţi în mod oficial, contribuabilii degeaba speră că banii lor n-au fost sacrificaţi degeaba.
În iunie 2010, sluj în faţa lui Boc, primarul Galaţiului a jumulit cu 25 la sută retribuţiile de concediu ale profesorilor, deşi mai erau trei zile până să intre legea tăierilor în vigoare. Ieri aţi citit cum, pentru refacerea a şase străzi, Primăria plăteşte voioasă un milion şi jumătate de euro dar jumătate din aceştia sunt nejustificaţi. Deci, cam cât s-a luat cu japca de la bieţii dascăli, s-a aruncat pe lucrări de mântuială şi asta doar într-un contract…
Şi cum să nu te întrebi atunci la ce s-a mai luat de la săracii contribuabili ca să se dea bogatelor contracte de investiţii? Măcar primii, când îşi cheltuiesc tot salariul pe întreţinere şi mâncare, tot lasă statului un sfert, în TVA. De ce să dăm banii pe mâna unora care îi pierd pe jumătate?
Mulţi au sărit pe constructor. Că e un hoţ şi fură municipalitatea, ba mai şi sponsorizează campania unuia sau altuia ca să poată fura mai departe. Greşit! De ce să învinuim meşterul că vrea să câştige mai mult şi nu proprietarul care se lasă păcălit? Constructorul poate fi mai bun sau mai superficial. Dar niciun zugrav nu vede bani de la dumneavoastră dacă vă face pete pe perete, corect? În „casa” Galaţiului de ce s-ar comporta proprietara Primărie altfel?
Fiindcă Primăria nu e proprietară, ci doar administrator. Administratorul de bloc, când îl ţin din scurt locatarii, face treabă bună. Dacă nu, odată dispare cu banii neplătiţi cu lunile la furnizori şi rămân toţi fluierând a datorii istorice.
După două mandate, nici 40 la sută din cetăţenii Galaţiului nu s-au îngrămădit la vot. Nicolae a fost re-reales, cu peste 70 la sută, şi toată lumea se întreba cine l-a votat. Noi, cine? Inclusiv prin absenţă. La fel cum, prin absenţa atitudinii civice, a unor ONG-uri de profil, tot noi girăm administrarea falimentară a oraşului.
Aşadar, proprietari ai Galaţiului, treziţi-vă!
