Aşa le-aş spune preşedintelui şi premierului dacă aş avea ocazia să-i privesc drept în ochi. Dincolo de decizia, discutabilă, a Curţii Constituţionale, dincolo de declaraţiile, belicoase şi la fel de discutabile, ale premierului, senzaţia pe care mi-o lasă jocul primilor doi oameni din stat este de joacă de copii. Ştiţi, din aia tembelă, cu scaunele: când se opreşte muzica, toţi se reped să se aşeze pe scaune, iar unul rămâne pe dinafară. Aşa şi cu Ponta şi Băsescu.
Îi şi vedeam, cu ochii minţii, repezindu-se spre scaunul din Consiliul European, să-l ocupe pe principiul "cine ajunge primul". Situaţia poate părea hilară, dar este de-a dreptul tragică. Nu vorbim aici despre doi prichindei de grădiniţă care se bat pe loc în faţă la film 3D. Vorbim despre un preşedinte de stat şi despre prim-ministrul aceluiaşi stat care nu se înţeleg vizavi de dreptul de reprezentare a statului lor comun într-un for european unde, de bună-seamă, se întâlnesc să discute lucruri de maximă importanţă cu omologii lor de pe continent. Şi, frate, sunt multe de discutat. Şi grele.
Numai situaţia Greciei, cu toate implicaţiile pe care aceasta le are asupra tuturor membrilor UE, este un subiect suficient de serios încât să ocupe agenda întregii întâlniri. Şi ce fac premierul şi preşedintele, în loc să se sfătuiască, să se certe, dacă e chiar musai, dar să ajungă la un numitor comun şi să prezinte o poziţie clară a României vizavi de situaţia creată?
Se războiesc prin gazete, pe la televiziuni, într-un combat neobosit al declaraţiilor. Trimit informaţii către presă şi implicit către public prin purtători de cuvânt sau chiar direct, aruncând mereu pisica în curtea celuilalt. Că, vedeţi voi, oameni buni, dacă ne facem de râs la Bruxelles nu e vina mea, e a ăluilalt. Ba pe naiba, e vina voastră, a amândurora! Vreţi tămbălău mediatic şi vă daţi transparenţi? Foarte bine, domnilor. Avem (încă) televiziune publică, plătită din greu şi la dublu din buzunarele noastre. Faceţi, domnule, o dezbatere în direct. Veniţi în faţa naţiunii şi ziceţi-vă de dulce faţă în faţă, cu martori. Uite, asta mi s-ar fi părut o soluţie, dacă tot suntem un popor de privitori la telenovele.
Dar nu, Băsescu şi Ponta au preferat să se întâlnească, dar să nu ajungă la nicio concluzie privitor la cine reprezintă ţara, pe noi, în Consiliul Europei. S-a ajuns la penibilităţi de genul "nu ştim de fapt cum arată invitaţia, că era un simplu formular ceea ce s-a primit iniţial". Păi, domnilor, dacă nu ştiţi nici cum trebuie să arate hârtiile oficiale de prin cancelariile dumneavoastră, ce dracu, Doamne, iartă-mă, mai cătaţi prin Palatul Victoria ori Cotroceni?
Duceţi-vă la nunţi mafiote, că acolo recunoaşteţi invitaţia după cât de mult aur are pe copertă. Sau la petreceri de aniversare pentru cei mici, la McDonald's, că acolo nu-ţi trebuie cine ştie ce IQ să pricepi regula jocului. Până una-alta, Ponta a plecat la Bruxelles. Rămâne de văzut cum îi va da nana Băsescu, la întoarcere. Spectacolul bătăii de joc pe banii noştri continuă. Se bate careva pentru un loc în primul rând?
