Da, domnilor aleşi, v-a mai rămas un an! Un an din acest mandat. Un an în care să vă lustruiţi promisiunile cu care ne-aţi luat ochii şi votul acum trei ani... dacă nu cumva sunt tot alea de acum şapte ori unsprezece ani.
Un an să mai subţiaţi din burţile răsfrânte peste cureaua pantalonilor, ca nu cumva să vă reproşeze alegătorii că v-aţi îngrăşat de prea mult bine. Ştim, ştim, nu e de la mâncare, e de la stresul de a fi, 24 de ore din 24, şapte zile din şapte şi 31 de zile din lună, aleşii noştri.
Un an să vă scuturaţi de praf ori de naftalină proiectele, iniţiativele şi planurile, să le (re)actualizaţi - ah, ce cuvânt la modă! - şi să le scoateţi, iar, ca nou-nouţe, pe piaţă. Un an să coborâţi, din turnurile de cleştar în care v-aţi exilat, printre noi, alegătorii.
Un an în care să deveniţi activi, vigilenţi şi preocupaţi de problemele, de grijile, de nevoile şi de necazurile noastre. Să ne oferiţi un umăr pe care să plângem, o vorbă bună, şansa de a vă strânge mâna (nu cu uşa) pe stradă, de a ne întreba de sănătate, de a vă poza cu copiii noştri în braţe…
Un an în care să vă regrupaţi, reconciliaţi, reaşezaţi pe centura, pardon, pe eşichierul politic, ca să păreţi mai interesanţi, mai noi, mai altfel decât ne-aţi dovedit că sunteţi. Şi ca să n-o ţin doar în teorie, iaca, dau şi un exemplu: noul partid înfiinţat ALDE, din fuziunea PC cu PLR. Foşti liberali, plecaţi „în pribegie” din partidul istoric al Brătienilor - şi el transformat prin unirea cu PDL - s-au unit cu PUR-ii deveniţi conservatori ai lui Dan Voiculescu şi, iată-i, sunt ca fetele mari şi neprihănite de „experienţa politică”. Politică, aia de i se mai zice şi curvă. Şi ca să nu mă acuzaţi că doar generalizez, iată şi un exemplu concret: Eugen Durbacă. Fost membru supleant al Comitetului Central al PCR, fost (primar) PSM-ist, fost (primar) PDSR-ist, PDAR-ist şi ApR-ist, fost PD-ist, apoi PUR şi (preşedinte şi senator) PC-ist, iată-l acum liberal de modă nouă. Nu că mi-ar fi ruşine cu „lupii tineri” abia intraţi în politică, dar care muşcă mai iute, mai adânc şi mai fără milă decât „dinozaurii” politicii.
Da, domnilor aleşi, v-a mai rămas un an. Un an să găsiţi ţapi ispăşitori pentru nereuşite, adică pentru angajamentele şi promisiunile vane pe care ni le-aţi făcut.
Un an să vă lustruiţi platoşele şi spadele politice cu care aţi jurat că veţi lupta din opoziţie pentru binele, drepturile şi libertăţile voastre. Aaa, pentru binele, drepturile şi libertăţile noastre, voiam să zic.
Un an v-a mai rămas ca să ne umpleţi iarăşi de declaraţii, de vorbe ameţitoare ori tăioase ca briciul, de sesizări, de luări de poziţii ferme, de reacţii, de mobilizări, de proteste şi mitinguri…
Un an în care să vă puneţi măştile şi să vă metamorfozaţi, cameleonic, în altceva decât ştiţi şi puteţi să fiţi. Un an să ne prostiţi şi să ne luaţi iar votul.
De ce scriu acum aceste lucruri? Pentru că s-au împlinit trei ani decât aţi depus acest jurământ: „Jur să respect Constituţia şi legile ţării şi să fac cu bună-credinţă tot ceea ce stă în puterile şi priceperea mea pentru binele locuitorilor municipiului Galaţi. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”. Fix aşa să vă ajute!
