"Capră râioasă, da' cu coada sus!", vorba asta-mi vine-n minte de câte ori dau piept cu viziunea, declaraţiile şi mai cu seamă manifestările autorităţilor locale atunci când urgenţele urbei vin, tăvălug, peste ele.
De unde să-ncep? Poate din 12 mai, când primarul dădea de toţi pereţii cu prefectul, pe motiv că, doar cu o zi în urmă, blocase aplicarea hotărârii de suspendare a furnizării de apă caldă şi căldură în municipiul Galaţi. Pe 22 mai, la zece zile după acidele declaraţii, acelaşi primar cerea Calorgal, într-o informare de presă, "reluarea furnizării apei calde către populaţia municipiului" şi îi atrăgea atenţia că "poartă întreaga răspundere pentru bunul mers al acestui serviciu". Ca şi cum Calorgal ar fi stat cu popoul pe maneta de agent termic şi n-ar fi băgat apă caldă pe ţeavă. Dincolo de ironie, era clar că tot ce putea face Calorgal e să întindă mâna după gigacalorii la CET, care, la rându-i, să întindă mâna după plată anticipată la Primărie. Şi, uite-aşa, nimerim într-un cerc vicios, mânat de băţul unor declaraţii cu iz de aroganţă politică.
Aroganţă ar fi şi faptul că, într-un oraş îngropat în bălării, hăituit de maidanezi, fără apă caldă, fără garanţia că va avea căldură la iarnă, oraş care trebuie să împrumute bani pentru a pune centrale termice în grădiniţe, şcoli şi licee, Primăria scoate la bătaie 25.111 euro pentru "Branding şi Identitate vizuală a municipiului Galaţi".
Răspunsurile în doi peri ale primarului s-au făcut adesea auzite în şedinţele Consiliului Local, dezbateri publice sau conferinţe de presă. Dar una-i să ne răfuim în familie, alta-i s-o facem cu musafirii de faţă. Cum s-a petrecut la un recent eveniment cu participare internaţională, când edilul i-a replicat unui cetăţean "să vă explic pe înţelesul dumneavoastră", afirmaţie care i-a şocat pe unii participanţi, străini de problemele noastre. Care l-au catalogat drept "iute la mânie".
Să fie clar. Nu mi-e dor de stilul "omul muncii, te-am notat!" al fostului primar Dumitru Nicolae şi nici de metodele "sihastre" ale fostului primar Marius Stan. Doar mi-e frică să nu plătim prea scump preţul aroganţei noastre. Şi să nu rămânem capră râioasă!
