Degeaba ne batem cu pumnul în piept că ne dorim principii morale şi conduită cinstită, cam cum vedem prin unele ţări în care ni se pare că umblă câinii cu covrigii în coadă. În realitate, nu ne dorim deloc ca societatea noastră să fie guvernată de corectitudine. Mica sau mai marea "ciupeală", învârteala, genul descurcăreţ, altfel spus, băieţii deştepţi, sunt la noi la mare cinste. Sunt etalonul admirat spre care tinde, de fapt, mai tot românul. De câte ori n-aţi auzit, de la omul simplu, la cel învăţat: "Ia, uite ce vilă şi-a făcut! Băiat descurcăreţ, domnule!" Adică, nu un terchea-berchea cinstit, care se chinuie să supravieţuiască, fără să pună mâna pe nimic din ce nu-i al lui.
În mod paradoxal, de fapt, românul fură pentru că se crede îndreptăţit să facă asta. Devine propriul robin hood, care-şi face singur dreptate, pe fondul unei suspiciuni moştenite din generaţie în generaţie. Vecinul mă fură, statul mă fură! Dar ce? Eu sunt mai prost? Asta e filozofia de viaţă care-l împinge pe român să "ciupească" ceva, să se învârtă măcar de un capăt de aţă din ce nu-i al lui, iar cei care chiar au ceva talent dau adevărate "tunuri", sub privirile admirative ale celorlalţi.
Ne plângem că avem primari, parlamentari, politicieni, funcţionari, directori care ne fură la modul mai mult sau mai puţin inteligent. Chiar dacă ne e greu să recunoaştem, în realitate, puţini sunt cei care-şi doresc în funcţii oameni curaţi. Într-o societate în care furtul devine, la modul subversiv, probă de moralitate publică, îl alegi în funcţii pe cel care deţine cel mai bine arta asta. Ca, la rândul tău, să te justifici pentru ciupelile cu care-ţi rotunjeşti existenţa. Nu-l vrea nimeni pe Vlad Ţepeş la conducere. Ar fi vai şi amar de noi toţi ăştia mai mici şi de învârtelile care ne-au intrat în sânge!
În acest context, omul cinstit e văzut drept un paria. Cineva care stă în calea evoluţiei fireşti a lucrurilor, o oglindă de prost gust, care trebuie înlăturată, izolată şi discreditată. Trebuie târât în acelaşi noroi, pentru că nu are aceleaşi reguli de joc ca şi noi. El e prostul satului. Dar singurul care nu-şi fură căciula.
