Cartierele Galaţiului sunt cufundate în beznă. Nu de ieri, nu de alaltăieri, ci de mult timp. De-a lungul vremii, s-a tot vorbit despre aceste lucruri, dar situaţiile s-au remediat, doar pe ici pe acolo, prin părţile neesenţiale. Cum zeci de străzi şi străduţe din oraş sunt cufundate în beznă, stâlpii de iluminat fiind doar de decor, pericolele îi pasc pe gălăţeni la orice pas. Unde mai pui că, chiar pe străzile scufundate în beznă, iarba şi gardurile verzi de pe lângă blocuri nu au mai fost tăiate de săptămâni întregi, în unele locuri chiar de anul trecut, aşa că nesiguranţa cetăţenilor este şi mai mare. La toate acestea, se mai adaugă şi câinii vagabonzi, care îşi fac veacul pe lângă blocuri şi care, la lăsarea serii, devin agresivi cu oricine le încalcă teritoriul.
Toate aceste probleme s-ar rezolva însă dacă autorităţile locale şi-ar da interesul. Astfel, dacă bercurile arse ar fi înlocuite la timp şi nu după trei sau patru luni, dacă echipele care se ocupă cu spaţiile verzi ar afla faptul că iarba creşte şi prin cartiere şi nu doar pe strada Brăilei, pe faleză sau prin parcuri.
Poate că, până la urmă, săgeţile de pe borduri, desenate pentru ca lucrătorii Ecosal să ştie că există şi străzi lăturalnice de pe care trebuie să ridice gunoiul, nu sunt o idee chiar proastă şi ar trebuie făcute şi pentru cei de la Gospodărire Urbană, astfel încât să afle şi ei că iarba creşte şi între blocuri.
Cât despre câini, discuţia este interminabilă, în ciuda faptului că avem o lege care stabileşte exact ce se întâmplă cu patrupedele care sunt bolnave sau care stau în padoc mai mult de 14 zile fără să fie adoptate.
Am tinde să credem că astfel de probleme nu sunt prin Centru, pe acolo pe unde autorităţile locale trec mai des, dar nu e chiar aşa. Problema iluminatului a fost sesizată chiar de cititorii noştri din zona centrală, dar şi din Grădina Publică. Nu este, deci, chestiune de preferinţe, suntem ignoraţi la grămadă. Şi tot la grămadă suferim din cauza impotenţei administrative. Nu exagerăm, dar acesta este răspunsul pe care-l primim la orice sesizare: nu putem, nu avem oameni, nu avem legi, nu avem putere. Păi, dacă administraţia nu are putere, cine are? Iarba rea, desigur, mai ales că, nu-i aşa, creşte şi pe întuneric.
