Odată, după utrenia de Duminică... mă aflu ţanţoş şi viteaz pe strada Frunzei, după cumpărături de-ale gurii, în magazinul susţinut de domnul Gheorghe şi doamna Iulia, în care-şi desfăşoară activitatea/vânzarea două respectabile parasimpatice: nord/moldoveanca Lucia şi gălăţeanca Nicoleta! Am poruncă/ordin de la ultima nevastă să târguiesc scobitori şi pastă de dinţi! Mulţumesc frumos, dau bineţe de plecare... şi, când să ies, nu mai ies... pentru că intră ...

Din sufletul tău mare cât Luna cea mai plinăam învăţat (întruna) să tai frunze la câini,aici, pe strada Frunzei, cu grijă şi cu poftă...şi să (le)-ascult lătrarea... şi să mă spăl pe mâinicând vine, pasămite, vrun timp de judecatăcu vorbă contondentă, din unghi obtuz şi-amar...şi să-(mi) trimit (aiurea) la Ana şi Caiafapărerile de bine, de rău... să n-am habarcă toate dimprejuru-mi... (şi sfinte! şi păgâne!)...nu au nici o scăpare, dacă-s jucate strâmb,iar ...

Sunt convins că toată lumea ştie ce a păţit vicleanul rege al Corintului, nenea Sisif, din cauză că nu şi-a ţinut gura! Barosanul barosanilor, tovarăşul Zeus, l-a pedepsit exemplar, atrăgând, astfel, atenţia asupra parabolei universale „nu te băga unde nu-ţi fierbe oala”! Tot la fel, fiecare dintre ne/muritorii vieţuitori ai cestei insignifiante planete de pământ este obligat, nolens-volens, să-şi suporte şi să-şi care şi să-şi împingă Existenţa echivalentă cu ...

Hai să vedem curcubeul! –îi ziceam fetei la care ţineam pe ascunsfiindcă nu voiam să se ştie cât de aproape am ajuns. Dar se vede, uite-l chiar pe vârful dealului din faţă! –îmi spunea fata la care ţineam mai multdecât la mâine-dimineaţă. Totuşi, hai mai aproape de el! – continuam să-i zic.Hai, dacă vrei! – continua să-mi spunăvăzându-mă aşa cerşetor şi mic. Şi plecam amândoi spre vârful dealuluiindiferent ca o moarte,dar curcubeul se îndepărta...şi a ...

Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat...(pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)...nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”...dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi Pă ...

Câtă LUMINĂ-mi bate-n geam...şi eu nu ştiusă mai deschid şi s-o primesc...sunt prea pustiu –plătesc impozit pe PĂCAT,/ cu îngâmfare de ŞAH MAT,numai NEBUNUL crede-ntruna că sunt viu !!!REGINA-i dusă prin poghiazuri, hăt de cândm-a prins c-o TURĂ mai în faţă şi plângând –numai NEBUNUL râde şui/ şi-o strigă pe nebuna lui:oare de ce n-a stat şi el, ca noi, la rând ???!!!ce fel de mulţi cu flori de câmp la geamul meuşi toţi se roagă să mă ierte DUMNEZEU –dar ...

În anul 2024, pe 16 Iulie, fără să mă informez pe-ndelete, m-am deplasat până pe vârful Găina, la Târgul de Fete, să-mi fac rost de Vestale autohtone, că alea din Olimp şi-au luat zeii şi-au tulit-o să-i desfacă/vândă (pe sub mână) penalilor şi penibililor care nu mai vor pitici de grădină, însă au bani furaţi cu trailerul... şi vor să-şi planteze supraoameni în bătăturile lor de neam prost! Aşadar, dacă nu m-am informat, m-am dus degeaba! Vârful era singur, g ...

o văd în cădere, numai în cădere o văd - în rest, toată viaţa, ca şi cum n-ar fi, ca şi cum n-aş avea ochi pentru înainte şi îndărăt, iar ea, ca şi cum n-ar avea noapte şi zi! din când în când - să nu mi se pară că nu-s pe acest frumos şi trist şi nalt şi adânc rotund - glasul matern mă roagă să mă uit în sus şi s-o văd şi să-mi re/dau samă cât pot fi de mărunt! şi mă uit, şi mă uit - şi numai în cădere mă vede şi mă apucă de mâini şi mă rid ...

La început n-a fost Cuvântul! N-a fost nici Alfa şi nici Omega! Nici Răul şi nici Binele! La început...(cu Î mare!)...a fost exact ce poate fi înainte de Început, adică exact ce-i şi după sfârşit...(cu S mare, desigur!)...Nici măcar Abstractul nu a fost, darămite Concretul! Nici măcar Nimicul! Apoi...(una câte una, unul câte unul)...au apărut Toate, a apărut Totul! A apărut Tot ce se vedea şi Tot ce nu se vedea...şi din care mai există Tot ce se vede şi Tot ce nu se ved ...

care CAPĂT? - (parcă) se aude dinspre împrejurul lui TOT,ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materialăstăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintacticeale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cotşi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperialăşi cu plus/minus ZERO însemnătăţi teoretice şi practicepe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoarepână în agonia şi extazul acestui timp/spaţiu indiferent,până în fundul şi în creştetul ...