Pot să spun cu toată sinceritatea şi cu toată responsabilitatea şi argumentaţia din partea de sud a Moldovei de nord că Maria de la Frizerie-i o alcătuire mortală, o femeie după care au dat colţul o droaie de cicisbei, un morman de libidinoşi şi o mulţime de pierde-vară, pierde-toamnă, pierde-iarnă, pierde-primăvară, pierde-tot! Are cam cincizeci de kile cu tot cu salariu... cam o sută şi optzeci şi unu de centimetri pe înălţime când merge... şi tot atâta când doarme ...

A stat cu mine exact o lună, două săptămâni, patru zile, două ore, trei minute şi cincizeci de secunde... şi a plecat la monastirea din Adam, în calitate de măicuţă stagiară. Nu a mai stat cu mine fiindcă nu-i conveneau mofturile mele laice, nu-i priiau apucăturile mele romantice/cavalereşti, nu-mi suporta antagonismele în legătură cu dogmatica religioasă, nu-i plăcea când îi recitam „La steaua...” sub clar de Lună, când mă visam Zmeu, iar nu Făt-frumos, când o ve ...

Mărite rege, roagă-te, fă-ţi cruce,închină-te la cer şi la pământ,şterge-ţi trufia... a-nviat Reginade Alb... şi n-o să plece până cândn-o să plăteşti tot ce-(a)i trecut prin ură,prin sabie, prin foc şi prin păcat,prin tot ce-(a)i scris cu sânge în hrisoaveşi pe blazonul tău întunecat!Zadarnic stai cu turele în valmăşi-n zaiafeturi şi-n destrăbălări,zadarnic ţii nebuni şi cai de vazăşi-ţi strângi pioni de peste mări şi ţări -de data asta, n-ai nici o s ...

Maria de la Contabilitate e una dintre cele mai parasimpatice Marii ale timpului şi spaţiului din dotare. O mie şi una de bucăţi am cunoscut şi am studiat de când mi le-a furnizat Dumnezeu, cu toate actele în regulă, cu instrucţiuni de folosire, cu certificate de garanţie, cu piese de schimb, cu felicitări, cu vorbe de baftă şi de duh, cu tot ce trebuie să aibă în componenţă o Marie autentică, năucitoare şi corespunzătoare unor bâzdâcuri de tip aero-terestro şi naval. S ...

Hai să dăm mână cu mână - (nu aşa se cere?) -şi să ne jucăm călare pe lepidoptere !!!Hai să dăm ovăz la caii care-au fost potrivămie, ţie, lui... sărmanii morţi fără colivă !!!Hai să dăm iarbă la boii cu-ndurarea treazăşi să îmblânzim ciomagul prostului de vază !!!Hai să netezim cărarea Susului spre-ncoace,să se roage pentru Cine... sau să nu se roage !!!Hai să dăm apă la moară - (ştii tu care moară?) -moara cea cu piatră scumpă, din odinioară !!!Hai s� ...

De când te-a părăsit domnul 7,62 şi ai rămas să dai apă la moara Singurătăţii, totul a început să se scrie şi să se descrie, să se deseneze şi să se argumenteze, să se îndemne la Pace şi Iubire, la căutarea Punctului care poate fi Începutul şi Sfârşitul Cercului, adică a Roţii, a Rotundului... adică a Celui bizar şi îngâmfat şi încăpăţânat şi indiferent „fără de care nu se poate”!... Nu? De când ai rămas cu ochii pironiţi pe Steaua-ţi din ce în c ...

DOMNIȘOARA-I FRUMUSEȚE EXEMPLARĂ, destul de tristă şi înlăcrămată uneori - ieri, la ora cânt clopotele bat pentru utrenie, am văzut-o singură şi pustie într-o gară, într-o rochie mătăsoasă, neagră şi lungă, şi în braţele-i marmoreene cu o mie şi una de flori!!! cred că aş vrea să ştiu pe cine aşteaptă, cine-i preafericitul aşteptat cu flori nemuritoare - ieri, la ora când clopotele bat pentru denie, încă nu venise trenul, iar domnişoara înţeleaptă era ...

Sună telefonul. Apăs, pun la ureche, aud: „Bună ziua! Sunt Maria aceea! Nu sunt Maria cealaltă! Îl cunoşti pe poetul Simon Ajarescu? Dacă-l cunoşti, nu-i rău! Ştii să s-a mutat la ultima adresă, adresa unei stele, cum chiar dumnealui zicea, da? S-a mutat... de mult şi ceva, de când a părăsit Iasomia din Ograda poemelor sale! A plecat aproape nitam-nisam, nu a lăsat nici un bilet de adio, de revedere, de altceva...! Nu a ştiut nimeni ce are de gând să facă! Şi cred că num ...

azi-dimineaţă... mă găsesc lâng-o frumoasă,încet-încet, plin cu nădejdi, în troleibuz -spun „săru-mâna, libelulo, mi se parecă te cunosc de undeva, de când m-ai duscu-n cubuleţ de zăhărel până la poartă,până la uşă, până-n casă, până-n vis” -frumoasa tace ca precista... şi nu-mi spunedacă-i aşa, dacă-i deschis, dacă-i închis!mă uit la ea... cum cela mic la poartă nouă...înghit emoţii, cred că par paradoxal...las la o parte şi concretul şi abstractul ...

A fost odată ca niciodată un nene. Dacă n-ar fi fost odată ca niciodată un nene, n-ar fi declarat nimic, niciodată. A fost la păscut vaca familiei pe linia strâmbă a orizontului înierbat şi îmburuienat până la cer. Vaca era galbenă şi păştea încet, liniştită şi elegantă ca o lăptăreasă autentică şi serioasă. Fiul ei, un viţel florean, după culoarea lui taică-său, fătat normal, nu prin cezariană, precoce şi umplut cu entuziasm, zburda prin brusturi, prin ştiri ...