* Slujba de sfinţire a fost săvârşită de Înalt Prea Sfinţitul Casian * A lipsit la apel... „gerul Bobotezei”! * Au participat la sărbătoare câteva mii de creştini care s-au bucurat de razele soarelui * Lecţia de rezistenţă şi curăţenie a fluviului *
A devenit tradiţie, pe 6 ianuarie, creştinii gălăţeni, asemeni cu cei din întreaga Patriarhie Ortodoxă Română, după rugăciunea de dimineaţă din biserici, să se întâlnească la malul bătrânului fluviu - Dunărea.
Şi ieri, în anul Domnului 2010, câteva mii de pelerini au ieşit să-L întâmpine pe Cel care în urmă cu două milenii era botezat şi arătat lumii în apele Iordanului, pe Fiul lui Dumnezeu - Cuvântul, Cel care ridică păcatele lumii.
Spre deosebire de anii din urmă, când gerul Bobotezei era simţit de toată lumea, anul acesta un soare blând şi luminos i-a mângâiat pe pelerinii veniţi să participe la ceremonia de sfinţire a Apei celei Mari.
După rânduială, slujba a fost săvârşită de Arhiepiscopul Dunării de Jos - Înalt Prea Sfinţitul Casian, şi de un sobor de preoţi şi diaconi. A fost invocat harul Duhului Sfânt, pentru ca darul sfinţeniei şi lumina lui Hristos să-şi facă loc în întreaga comunitate, dar şi în sufletele oamenilor.
Şi ca de obicei, aleasa slujbă a sfinţit tot pământeanul nevrednic, a aşezat pacea peste întreaga adunare dreptmăritoare, a înlăturat, fie şi pentru câteva clipe, negura din viaţa noastră.
Duhul lui Dumnezeu, prin mână arhierească, a sfinţit firea Dunării, a apelor şi a înălţat şi firea noastră omenească desupra păcatelor... Poate din pricina asta şi politicienii prezenţi au fost mai puţini.
„Astăzi împlinim una dintre cele mai înălţătoare, duhovniceşti şi folositoare sărbători din viaţa noastră creştinească, a spus în cuvântul de întărire Înalt Prea Sfinţitul Casian.
Cu acest prilej, Evanghelia şi rugăciunile ni L-au arătat pe Mântuitorului Iisus Hristos, care - la vârsta de treizeci de ani - vine la Iordan să fie botezat. Astfel îşi începe Fiul lui Dumnezeu lucrarea în lume.
Sfântul Ioan Botezătorul, la rându-i înger în trup, i-a netezit cărarea, arătându-ne şi nouă astăzi care este cărarea pe care a venit Hristos şi care este cărarea pe care trebuie să o urmăm noi...”.
Referindu-se la calea pe care tot creştinul bozetat în Hristos trebuie să o aleagă, Arhiereul locului i-a îndemnat pe pelerini să urmeze calea ascutării de Dumnezeu-Cuvântul, „…prin care toate s-au făcut câte s-au făcut”, în cer şi pe pământ.
Calea ascultării care este una uşoară, pentru că El este blând şi smerit cu inima. Prezenţa noastră aici asta înseamnă, că-L recunoaştem pe Fiul lui Dumnezeu, Cel Care ne-a sfinţit viaţa încă de la naşterea noastră ca popor creştin la gurile Dunării”.
Cuvântând despre darurile fluviului, Arhiereul nostru a spus că Dunărea este un dar de la Dumnezeu, însă este pentru noi şi o permanentă lecţie de rezistenţă prin vremi, o lecţie duhovnicească de curăţare a tuturor mizeriilor din noi şi din lumea trecătoare...”.
Pelerinii prezenţi şi obişnuiţi cu rânduiala acestei sărbători şi-au îndreptat apoi atenţia înspre celelalte activităţi la care ne facem părtaşi de ani de zile.
Unii au mers să primească Agheasma Mare - cu care să-şi sfinţească firea, casele şi toate cele ce-l însoţesc pe creştin din această viaţă înspre veşnicie.
