Galațiul, orașul de pe malul Dunării, vibrează în ritmul celebrului vals „Valurile Dunării”. Dar, iată că, pe lângă valurile melodice ale fluviului, locuitorii au început să danseze pe un alt ritm, mult mai alert și, pe alocuri, cu accente dramatice: valsul „Valurile Trotuarului”. Această nouă compoziție, încă neoficializată, a devenit rapid un hit local.
Compozitorii, anonimi, sunt de fapt miile de pietoni care se deplasează zilnic prin oraș. Aceștia, adevărați maeștri ai echilibrului, evită gropi, se eschivează cu grație de la plăci de beton deplasate și, în general, navighează printr-un peisaj urban demn de un teren minat. Partitura muzicală, deși complexă, este redusă la un singur vers, repetat obsesiv, ca un refren: „Uită-te pe unde mergi, că altfel îți rupi picioarele!”
Melodia a devenit, fără îndoială, un imn al spiritului de supraviețuire gălățean. Nu e nevoie de orchestră simfonică sau de instrumente sofisticate. Sunetul se naște din suspinele pietonilor, din scârțâitul încălțămintei pe pavelele instabile și din sunetul familiar al roților de la cărucioarele de copii care se blochează într-o denivelare.
Unii ar putea spune că „Valurile Trotuarului” este o satiră socială, o critică subtilă a stării infrastructurii urbane. Alții, însă, îl văd ca pe un simplu exercițiu de gimnastică mentală și fizică. Cert e că, de la copil la bunic, toată lumea știe refrenul. Și, deși valsul original al Dunării e plin de romantism, varianta trotuarului e mult mai... palpitantă. Și, ca orice hit, te ține în priză, literalmente, la fiecare pas.
Evident, nu toate trotuarele sunt precum cel din imagine. Dar, inevitabil, după modernizare, nu durează foarte mult şi situaţia se vălureşte, fie că pavelele nu au fost fixate bine, fie că pe sub stratul de suprafaţă se infiltrează apă. Iar intervenţiile de remediere se lasă aşteptate...
