La Catedrala Arhiepiscopală din Galați, în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci, a slujit Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos. Erau prezenți credincioși, un sobor de preoți și diaconi, doi candidați la preoție, alături de familiile lor și Ansamblul folcloric „Tinerețe fără bătrânețe” din comuna Fârțănești, județul Galați, care, în momentul Sfintei Împărtășanii, a interpretat câteva pricesne.
La momentul liturgic rânduit, tânărul Răzvan Octavian Marola a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Ghinghești, Protopopiatul Târgu Bujor din județul Galați, iar tânărul Gheorghe Tobă a fost hirotonit diacon.
În cuvântul de învățătură, Înaltpreasfinția Sa a tâlcuit pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Marcu, care are ca temă „luarea Crucii și urmarea lui Hristos”, curaj și responsabilitate care presupune întâi de toate lepădarea de sine, luarea crucii și împlinirea voii lui Hristos în viața noastră pământească.
Referindu-se la pericopa din Evanghelia după Marcu (8, 34-38; 9, 1), Părintele Arhiepiscop a făcut o trecere în revistă a temelor Sfintei Evanghelii din ultimele trei sărbători, legate de praznicul Înălțării Sfintei Cruci, prin care am avut, avem șansa să înțelegem mai bine rostul și sensul purtării propriei cruci nu de unul singur, ci împreună cu Hristos.
„Fiecare pildă este o lecție despre cum putem să ne ridicăm din propriile păcate, neputințe, ale căderilor, decăderilor și iadului din viața noastră. Domnul are puterea să ne ia poverile, să le ridice pe Trupul Său pe Cruce. Să le asume pentru noi și să omoare, prin iubirea Sa nesfârșită, cauza morții, puterea diavolului, prin prezența Tatălui și a Sfântului Duh... Doar urmându-L, putem să luptăm cu arma nebiruită împotriva tuturor relelor și păcatelor - Sfânta Cruce", ne-a spus Înaltpreasfințitul Părinte Casian.
În Duminica de după Înălțarea Sfintei Cruci, prin pilda amintitei duminici, aflăm care este prioritatea în viața noastră – „luarea Crucii și urmarea lui Hristos. Crucea, prin cele două brațe, este o înrădăcinare a omului în pământ și, deopotrivă, în Cer. Prin Cruce, Domnul ne cuprinde pe toți în brațele Sale. Crucea este înălțimea, adâncimea și iubirea lui Dumnezeu pentru noi, oamenii”.
Purtarea cu demnitate a propriei cruci nu este o prioritate doar a acestei zile, sau a anumitor zile ori sărbători, ci este una a întregii vieți a omului trecător prin această lume. Crucea cumulând toată neputința din noi, trupește și sufletește, îngreunând-se drept consecință a risipirii în van a libertății. „Libertate ca dar al lui Dumnezeu, libertate pe care o folosim, adesea, în sens îngust, egoist și pătimaș. Așa se naște decăderea omului în sinele său...”.
Părintele Arhiepiscop s-a oprit asupra acestei mentalități a multora dintre contemporanii noștri, a acelora care consideră că stima de sine, egoismul și mândria sunt între cele mai mari metehne ale tuturor veacurilor.
„Sinele este omul izolat, care se ascunde, crezând că Dumnezeu nu este acolo! Dumnezeu e mai prezent acolo unde te ascunzi"...
Problema este în mintea noastră, prea rațională, care nu coboară în inimă și vede doar egoist...
„Creierul are o chimie a lui, o energie a lui, are o biologie a lui. Are o viață a lui. Nu știm cât este a lui și cât este de Dincolo... Dar, așa cum în ceruri nimeni nu-i singur, nu-i sine, ci este Persoană dăruită celeilalte Persoane, este Dumnezeu în Treime Sfântă, din Care izvorăște însăși Viața. Tot la fel este și cu omul, care este corola a creației.
Cum să fie în creier sinele, când omul este trup și suflet și minte; viața noastră izvorăște și din Tatăl, și din Fiul și din Sfântul Duh. Și din cer, și din pământ, și din spirit și din materie. Și încă ceva în plus: identitatea. Noi confundăm identitatea numelui cu sinele! Nu-i același lucru. Și numele e un dar, și numele e de la Dumnezeu, de la părinți și de la nași. Și nașterea este de la mama și de la tată și o picătură de divinitate...
Sinele vine din mândrie care duce la toate relele din lume, viciul care se naște în sinele izolat. De aceea, e bine să ne raportăm la dumnezeiescul har, care întotdeauna, pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le împlinește!”.
Părintele Arhiepiscop a observat că în aceste devieri de mentalitate și comportament ne confruntăm cu „un deficit de voință”, de credință, iar din aceste pricini, nu e loc în viața noastră „și de voia Domnului”, motiv pentru care ar trebui să ne lăsăm în voia Domnului, în încercări și bucurii.
„Mai întâi, ni se cere să voim, să ne dorim ca dorința noastră să fie și dorința lui Dumnezeu. Să privim la Crucea lui Hristos, care este suma păcatelor tuturor, și atunci vom vedea, cu mult curaj, și crucea personală. Știu, Doamne, că darul cel mai mare pe care Îl aștepți de la mine sunt păcatele mele, păcate pe care le numești cruce, să le conștientizez, să le văd, să le detest, să mă lupt contra lor și să Te rog să-mi ajuți Tu, Doamne", ne-a îndemnat Părintele Arhiepiscop.
Ziua Domnului, și de această dată, s-a încheiat cu binecuvântări arhierești.
