Aseară, la ora 22, am primit un telefon din comuna gălățeană Grivița. Apelantul, un localnic, ne spunea că jumătate din comună stă la porțile caselor și așteaptă un singur om, care nu vrea să vină decât a doua zi!, pentru a avea și ei, în sfârșit, lumină după 7 zile de beznă.
”Au lucrat cei de la Electrica până acum ca să pună firele rupte la loc. Au lucrat și după ce s-a făcut întuneric, la lumina farurilor. Au terminat în seara asta ce aveau de făcut și mai e nevoie doar de puțin ca să avem și noi din nou lumină, după 7 zile. Trebuie doar ca altcineva de la Electrica, să vină câțiva kilometri, de la Schela, ca să finalizeze operațiunea. Nu mă pricep dar, din ce spun cei care au lucrat, e vorba de cuplat vreo două siguranțe, o treabă de 15 minute, și gata, am avea și noi lumină din nou. Numai că acea persoană nu vrea să vină în seara asta și nici nu mai răspunde la telefoanele date de colegii săi. Jumătate din comună stăm la porți și îl așteptăm să vină, de la 20 de kilometri distanță, să lucreze câteva minute ca să avem și noi lumină, după 7 zile. Doar că el a zis că vine abia mâine. Nu știm la cine altcineva să sunăm. La telefonul lor scurt, 929, toată ziua a răspuns numai robotul”.
Mai e ceva de comentat? E vorba doar de omenia care, din păcate, ne cam lipsește câteodată.
