Ieri, în drum spre autobuzul care circulă de sfârâie asfaltul şi face legătura între „dormitorul” Sfântul Lazăr şi gara CFR, întâlnesc două persoane (şi personaje) foarte cunoscute în spaţiul Mioritic a/real: Ion Mutelcă şi Vasile Cherpedin. Ceşti doi octogenari se duc în/spre marginea oraşului. Se duc pentru ca să ia o gură de aer curat şi oleacă de linişte. Fiindcă în inima putregăioasă a Bietului Galaţi aieste două elemente strict trebuincioase senectuţii. ...

Moto: "dumnezeule, ce fel de sâmbătă începi în această dimineaţă repetitivă şi indiferentă,/ ce fel de nimic locuitor în mişcare pândeşte să smulgă floarea de colţ şi floarea de câmp din legendă,/ pe când eu stau umplut cu sine, horpăit de iluzii şi naiv până dincolo de zare,/ în loc să-ţi bat mănuşa în poarta cerului şi să (nu)-ţi mulţumesc nici o dată pentru această întâmplare" (Iolanda Cremene)(!) fii foarte atentă,asta-i ultima clipă când mai poţi ...

Mă sui în autobuz şi nu mă doare piciorul stâng. Şi nici de-al naibii nu vreau să mă aşez. Fiindcă scaunele-s ocupate cu sârguincioşi. Cu domnişoare şi flăcăi scurgându-li-se cabluri din urechi şi indiferenţă din constituţia ostenită şi firavă de atâta democraţie. Şi nici n-am de gând să cerşesc. Fiindcă nu-mi şade bine la palmares. Odihnească-se în pace tineretul cesta umplut ochi cu osârdie, că tare-i grea şcoala românească modernă şi căpiată de refor ...

am coborât?... ori am căzut din cer?mă tem că n-am să aflu niciodată!citesc ce-au spus deştepţii... şi mai spersă văd ce fel de mamă şi de tatăau socotit că trebuie s-ajungpe sfera asta cu deşertăciune,să cred că merg pe lat când merg pe lung -minciună-ntre răsare şi apune!am fost născut? ori m-am născut? nu ştiu,nu am răspuns la nici o întrebare!o fi devreme?... ori o fi târziu?încerc nabucodonosorizare,încerc o mie şi încă o noapte,încerc pierpătrat şi doip ...

Sigur că da! Cu picioarele pe jos merg spre Nord! N-am cum să merg în alt fel! Că doar n-am să mă sui cu grădina-n troleibuz! Deşi ar cam trebui să miroase a grădină (măcar oleacă, să nu te sufoci, dacă mai mult nu se poate) şi-n troleibuz, şi-n autobuz...!... nu numai a rachiu şi usturoi, nu numai a sudoare de mâna întâia, dar şi de mâna a doua...!... nu numai a râgâială şi a slin de neam prost...!... Da, nu-i aşa grea grădina (suspendată) pe umăr, dar nici Nordul ...

(pentru cititoarea Emilia Chiriță - Respect!) fluture şi flutură/ vise vi se scuturăvi se-mparte zboru-n două/ cu tăiş de lună nouăcu tăiş de lună plină/ aripile prin grădinăvi se-mpart la miez de floare/ tocmai tămăduitoarede alean şi de haihuia/ tuturor şi-a nimănuiade urât şi de mâhnire/ că nu-i nimeni să mai mirede zadar şi amărâre/ când vi-i viaţa pe târâreeu vă cer duminică/ silnică şi zilnicăla plecaţii până-n zare/ după firea următoarecând va ...

Aşa-mi porunceşte, cum scriu în ziarul de ieri: „să vii la mine mâine, exact când bate clopotul pentru vecernie!”... şi pleacă. Pleacă, dar fără să-mi spună unde stă şi fără să-mi dea vro adresă, vrun reper. Sigur că vreau şi trebuie să mă duc, dar nu ştiu unde. Şi, uite, nici grădiniţa asta suspendată nu şi-a luat-o! Numai pentru ea am cărat-o în spinare, atâta amar de vreme! Oare de ce n-a luat-o? Nu pot să cred că nu-i place! Ştiu că că-i împătimită ...

(pentru cititoarea Maria Dumitriu - Respect!) Spune-mi, dacă eşti acolo: se aude, se-nţelege cum se-mpiedică plecarea de sfârşitul unui vis, cum această stare-n taină e din ce în ce mai rece şi cum bate-n ceasuri totul, ce am zis şi nu am zis despre mine, despre tine... şi mă-ntreabă despre suflet: cât mai are din lumină, cât mai poate fi deschis??? Spune-mi, dacă eşti acolo: se-nţelege, se aude cum se-mpiedică sosirea de-nceputul unui vis, când această lume oarbă toarn� ...

Da... femeia frumoasă şi inteligentă – încă mai cred – mă lasă câteva minute lungi în suspans. Nu articulează nici un cuvinţel. Oare de ce? Nu cumva şi-a dat sama că-s cel de Atunci şi de Acolo? Şi oare de ce nu-mi spune să-i citesc ce-am scris în conformitate cu ce mi-a pozat? Şi oare ce ascunde-n tăcerea asta criminală? Chiar o rog foarte frumos: „Te rog foarte frumos să nu mai taci atâta! Şi te rog la fel de foarte frumos pentru ca să mă laşi să-ţi spun poezi ...

!aşa am crezut întotdeauna: trebuie să existe Cinevacare merită cel mai frumos poem scris vreodată,care aşteaptă o lacrimă sintactică şi morfologică:un fel de iubire desenată pe nisip sau pe zăpadă!!aşa am crezut întotdeauna: Cineva trebuie să înţeleagăde unde începe cercul, când se ştie că nu are sfârşit,unde se sfârşeşte cercul, când se ştie că nu are început,şi cum lumina se îndoaie când ferestrele se închid!!aşa am crezut întotdeauna: cum nu există vir ...