Am uitat să achit nota de plată/ pentru mana cerească de pe văile şi dealurile Copilăriei,/ pentru misterele din râpile satului,/ pentru secretele din cufere şi firide şi lăzi cu zestre,/ pentru minunile de la Şcoală şi Bibliotecă.../ şi pentru blândeţea Celor care m-au învăţat/ şi încă mă mai învaţă/ să trăiesc şi să mor în Pace şi Iubire,/ în Candoare şi Respect,/ în cea mai frumoasă Limbă de pe Pământ: Limba Română! Şi stau şi mă duc şi mă-ntorc ...
DIN TOT ADÂNCUL SUFLETULUI TĂU, blândeţi des/tristătoare se revarsă şi mă cuprind cu sanctitatea lor, ca pe o umbră peticită, arsă de-atâta veşnicie-ntr-un zadar, cu ochii pe cărarea dinspre gară, poate se-ndură trenul de atunci şi (mi) te aduce-n cea din urmă oară! Poate se-ndură trenul de atunci şi nu mai trece fără să oprească aşa, cum a trecut de-atâtea ori, pe lângă-mprejurarea mea lumească! Până atunci, când trenul de atunci va să-mi asculte ceastă rug ...
Hai să ne suim într-o caleaşcă/ şi să mergem tocmai Nicăieri! Hai, numai acolo ne aşteaptă/ mâine, astăzi, ieri, alaltăieri...! Ia-ţi cu tine rochia de seară,/ cea în care te-am îndrăgostit, rochia cea movă şi subţire,/ rochia cea fără de sfârşit! Hai... că se apropie secunda/ şi răbdarea clocoteşte-n cai, drumul este gata, sigur, singur,/ şi e drept ca lumânarea... hai! Moartea mi se pare urâcioasă/ şi flecară cu intenţii mici, viaţa mi se pare prea banală/ ...
N-am mai avut răbdare şi m-am dus până acolo, chiar până la poartă – era lumină-n geamuri şi-am strigat ultimul strigăt, poate mă aude şi îmi deschide şi apoi mă iartă pentru greşeală şi pentru păcat, cu farmecele lui ne/cunoscute şi cu blândeţi păstrate-ntruna pentru cei care fug de Naltul cestui Centru!   Şi mi-a deschis...şi m-a primit în cel mai simplu loc şi nevăzut la chipu-i: şi-a început iertarea pentru tot, cum nu mi-a dat prin inimă şi minte, cum n ...
S-apropie lumina de-ntuneric, mersul de stat şi funia de par, eonul fuge-nfricoşat de sine, nimic de tot şi n-am de am habar!   Nici nu visez că am trecut odată prin fermecarea sufletului tău, cerul se face una cu pământul, susurul tace-n frunză şi-n pârău!   Cenuşa se aşterne ca uitarea, în orice loc şi timp şi orice mod, dar ce purificare-i într-această dulce-spăimoasă ardere de tot!   Parcă n-am fost odată dimpreună, într-un vârtej năucitor şi sfânt – at ...
A fost frumos, foarte frumos... sublim a fost, curat a fost de jos în sus, de sus în jos, a fost păcatul cel mai scump din timpul nost înmărmurit într-un atunci miraculos - păcat c-a fost foarte puţin, foarte puţin, dar fără leac şi fără nici un preţ de cost, mult mai puţin decât mai poate fi puţin, dar mult mai mult decât e-o moarte fără rost! Doamne, ce gol... ce gol adânc... ce gol adânc de sus în jos, cu toată inima la gât, cu lăcrămare-n ochiul drept şi-n ochi ...
La început a fost Nimic/ umplut cu Tot ce (nu) se vede – apoi, distinct şi (ne)lumesc/ şi (ne)greşit şi pe-ndelete, a răsărit primul Cuvânt/ şi-a asfinţit printr-o-ntâmplare, şi iar şi iar...(ne)rod, (ne)drept:/ sămânţă de Continuare!   Sigur că da, sigur că da:/ mai înapoi, mai înainte, plus-minus...Maica (într-un Rost)/ era (şi ea) printre Cuvinte!   Târziu, devreme...(nu mai ştiu).../ printre balade şi idile, a plâns concret şi m-a făcut/ fără călcâiul lu ...
Treci prin lume drept simandicoasă/ şi te uiţi (de sus) la fiecare, dar, de fapt, eşti o marghioală seacă,/ sclifosită şi leorbăitoare! Abia-ncapi în pielea-ţi sclipicioasă/ şi te mişti subtil, ca o statuie a ispitei cu arome false,/ preparate într-o ţeastă şuie! Ai şi faci (de zor) farafastâcuri,/ vrei toată suflarea să te-admire cum îţi dai în bobi, în cărţi şi-n petic/ sub greţoasa ta sulemenire! Dai din toate şi (te)-ndemni cu toate/ într-o psihedelică năval ...
Motto: "Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,/ Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,/ Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,/ Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni" (Mihai Eminescu - Scrisoarea a III-a)ne uităm la moartea poeziei/ şi parcă suntem nişte păreri ale neputinţei, parcă suntem/ viitori înmormântaţi de ieri suntem osândiţi la libertatea/ şi la nenorocul de a fi nişte mari şi mici marionete,/ cabotini de n ...
eu numai în felul acesta/ mai pot auzi ce se vede de când se învârte pământul/ lunatec de foame şi sete eu numai în felul acesta/ învăţ să privesc ce s-aude de când mi s-a dat să fiu robul/ cuvintelor coapte şi crude un alt fel de-a fi nu mă prinde/ încearcă oricine oricare izbânzile lor nu mă-mbie/ fiindcă-s nimic în mişcare de când am primit dezlegare/ în pururi la felul acesta celestul mă ţine de foame/ de sete mă ţine celesta ce scumpă-i această-nvârteală/ ş ...
Pagina 1 din 243