(!) ne-am întâlnit în inima pădurii - mânca o căprioară şi plângea - era-ntuneric, foarte întuneric: (ne)drept, sălbatic, de(n)s, de catifea (!) (!) şi s-auzea doar pulsul veşniciei prin horpăiala lupului flămând, şi - printre ramuri - steaua căprioarei stingându-se aproape de pământ (!) (!) [ce lup hulpav... parcă-i poetul care s-aude şi acum în depărtare]! (!) e gata căprioara, gata-i steaua aprinsă-ntr-un demult, ca într-un vis - văd numai ochi de lup umplut cu v ...

!stai liniştită... este-aici... nu pleacă, s-aude cum gândeşte lângă tine, te smulge din greşeală, din păcat şi din strânsoarea zilelor puţine! !te podideşte plânsul, ţi se pare că nu-i, că viaţa-i soră cu minciuna; vrei să-l atingi, dar este nevăzut; vrei să-l auzi, dar tace totdeauna! !adu-ţi aminte: când ai vrut murire, şi nu a fost, n-a fost o întâmplare; şi când ai vrut să ningă, şi a nins... să ştii că el a fost ACELA... CARE! !el ştie când şi cum ap ...

!sunt chiar la geamul marelui secret - şi strig, şi bat, mă trece râsul-plânsul, n-aud... nu vrea... şi eu încep a crede că nimeni şi nimica nu-i într-însul! !cred c-am visat şi că visez mereu ce văd şi ce (nu)-mi pare că (nu) este din visul visătorului cel mare: primul venit (ne/vrednic) în poveste! !nu pot şi nu renunţ aşa uşor: mai bat o dată... şi mai strig o dată - din ce în ce-i mai strâmt în calendare cu viaţa toată şi cu moartea toată! !despre-nainte şi ...

la stânga, la dreapta, lăuntru şi-afară pământul se strâmbă, pământul se-ndoaie şi curge şi curge şi piere întruna... doamne, ce limpede - ce apă de ploaie (!) se surpă, se sfarmă, se duce la vale cu tot cu nădejde, cu tot cu iubire - ce-adâncă-i tăcerea, ce naltă-i plecarea cu-această-ntâmplare-n neant şi psaltire (!) şi ce-ntunecime-i în pântece pline cu bune şi rele, păgâne şi sfinte - doar fulgere brazde-n zigzaguri fecunde semnează zvâcnirea-napoi şi-nai ...

acesta-i drumul - n-are îndărăt,/ nu te uita în urmă niciodată, mergi înainte chiar dacă-i prăpăd,/ cu fruntea sus, cu inima curată acesta-i drumul minunat sau rău/ - mergi liniştit, nu ai nici o scăpare, eşti pedepsit - cată răspunsul tău/ la orice pas, la orice întrebare vezi ce nu vezi şi-auzi ce nu auzi/ numai încolo - nu există-ncoace - adună-te la demoni copţi şi cruzi,/ dar şi la îngeri de război şi pace fii calm când făcătorul dă în foc/ şi-n nu ştiu c ...

am găsit-o într-o călimară/ – aştepta nescrisă, aşteptadinspre nordul visului să vină/ cineva sau altă/cineva şi să-i scoată sufletul afară,/ cât mai ţine (încă!) vremea ei,cât se mai aude orologiul/ prin parfumuri galbene din tei prin parfumuri albe din salcâmii/ daţi în lacrămi de atâta dorpentru cine rabdă (cu tandreţe)/ în adâncul călimărilor prin suave fire de lavandă,/ dumitriţe, crini tulburători –şi prin câte-n raiuri şi în iaduri/ vor să spui ...

să pot cu aceste cuvinteajunge în colţul opus,l-aş spune pe-acel ce mă vinde,aş spune ce încă n-am spus mă ţine ceva la fereastră,mă ţine de când sunt născut,mă ţine o frică de-a voastrăşi-o teamă de-a mea de-nceput îmi trece prin geamuri o piatrăzvârlită de unde nu ştiu,cu milă un câine mă latrăsă ies şi să fug în pustiu nu pot cu aceste cuvinte,dar vreau sclav în colţul opus –nu pot nici cu alte cuvinte –voi ştiţi şi vedeţi ce n-am spus ...

(!) gândurile tale-s trupuri plămădite chiar la rădăcina firului de grâu, unde ciocârlia mugureşte cânturi mirosind a PÂINE până mai târziu, când porneşte zborul fără vro tocmeală, fără ostenire, de la cald la frig, ocrotindu-şi puii pe pământ şi-n ceruri, CA O FRUMUSEȚE-A MARELUI NIMIC (!)   (!) gândurile mele-s amăgeli aflate chiar la rădăcina firului de mac, unde greierimea doarme şi visează vreme fără toamnă, vară fără leac, mirosind a lene, numărându- ...

(!) şi ieri, şi-alaltăieri - demult, demult - mă aflu-ntr-o răscruce, CA-N POVESTE, şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiu pe care drum se află CINE ESTE (!) (!) pe care să apuc? - mă tot întreb - căci toate sunt la fel, şi fiecare e lung, e scurt, misterios, ne/drept - mă-nlănţuie această întrebare, dar nimeni nu s-arată - dincotro? - să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare (!) (!) măcar un ochi din cer sau din tartar, un hohot, un surâs, o fulgerare ca semn de mers pe dru ...

Moto: să vină cine ştie să mai vină/ în capul cestui adevăr mărunt/ şi să citească şi să înţeleagă:/ „sunt cel ce sunt”...sunt cel ce sunt”!                                                                             (Iolanda Cremene)   (!) află despre mine că scriu poezii de acreditare. stau în cumpănă – la capăt cu bulgăre de sare. umblu prin fântâni şi repar H2O şi oglinde. nimic nu ...