Într-un proces de înşelăciune au fost citaţi mai mulţi martori, iar unul a fost uitat la propriu în afara instanţei. Potrivit uzanţelor, când unul dintre ei este audiat, ceilalţi sunt invitaţi în afara sălii de judecată, urmând să aştepte să fie apelaţi prin microfon.
Asta s-a întâmplat şi ieri, când rând pe rând au fost strigaţi toţi ceilalţi martori. Mai puţin unul, chiar dacă omul îşi lăsase buletinul pe masa grefierei. Cel mai probabil din cauza munţilor de dosare, actul de identitate a nimerit pe sub acestea, aşa că omul ar fi rămas mult şi bine afară dacă, din cauza vârstei, nu şi-ar fi pierdut răbdarea.
Când grefiera a început să strige şi alte cauze, bătrânul a intrat şi şi-a făcut simţită prezenţa, foindu-se prin faţa magistratului. Pentru că nu înţelegea ce se întâmplă, judecătorul l-a întrebat ce are? Omul i-a explicat situaţia.
Magistratul s-a adresat grefierei, care a recunoscut că nu a realizat că mai are un martor de strigat. Cu scuzele de rigoare, judecătorul i-a înapoiat actul omului, fără să mai facă vreun comentariu, dar privirea pe care i-a aruncat-o grefierei a fost extrem de grăitoare.
