BREVIAR JURIDIC | Protecţia specială a copilului lipsit de ocrotirea părinţilor (I)

BREVIAR JURIDIC | Protecţia specială a copilului lipsit de ocrotirea părinţilor (I)
Evaluaţi acest articol
(15 voturi)

În situaţia în care copilul este lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor sau nu poate fi lăsat în grija acestora, pentru protejarea intereselor sale, se iau măsuri de protecţie speciale.

Aceste măsuri sunt prevăzute în Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, şi anume:

- plasamentul;

- plasamentul în regim de urgenţă;

- supravegherea specializată.

Plasamentul copilului este măsura de protecţie specială cu caracter temporar, care poate fi dispusă pentru următoarele  categorii de copii:

- copilul ai cărui părinţi sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti sau cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor părinteşti, puşi sub interdicţie,  declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi, când nu a putut fi instituită tutela;

- copilul care, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile acestora;

- copilul abuzat sau neglijat;

- copilul găsit sau părăsit în unităţi sanitare;

- copilul care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi care nu răspunde penal.

Plasamentul se instituie, după caz, la: o persoană sau familie, un asistent maternal, un serviciu de tip rezidenţial. Acest serviciu asigură protecţia, creşterea şi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de părinţii săi, ca urmare a stabilirii măsurii plasamentului.

Persoana sau familia care primeşte un copil în plasament trebuie să aibă domiciliul în România şi să fie evaluată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului cu privire la garanţiile morale şi condiţiile materiale pe care trebuie să le îndeplinească pentru a primi un copil în plasament.

Pe durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidenţial care îl are în îngrijire.

De menţionat că, potrivit legii, plasamentul copilului care nu a împlinit vârsta de trei ani poate fi dispus numai la familia extinsă, substitutivă sau la asistentul maternal, fiind interzis plasamentul acestuia într-un serviciu de tip rezidenţial. Legea precizează că familia extinsă include rudele copilului, până la gradul al patrulea inclusiv (bunicii, străbunicii, unchiul mătuşa, verişorii, etc.), iar din familia substitutivă fac parte persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul al patrulea şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii.

Legea prevede că se poate stabili plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial pentru copilul mai mic de 3 ani, în situaţia în care acesta prezintă un handicap grav, cu dependenţă de îngrijiri în servicii de tip rezidenţial specializate.

În mod expres, legea precizează că la stabilirea măsurii de plasament se au în vedere următoarele aspecte:

- plasarea copilului, cu prioritate, la familia extinsă sau la familia substitutivă;

- menţinerea fraţilor împreună;

- facilitarea exercitării de către părinţi a dreptului de a vizita copilul şi de a menţine legătura cu acesta.

Măsura plasamentului se stabileşte de către Comisia pentru protecţia copilului. dacă există acordul părinţilor privind copilul care, pentru protejarea intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija acestora, precum şi copilul care a săvârşit o fapta prevăzută de legea penală şi nu răspunde penal.

Instanţa de judecată (tribunalul) stabileşte  măsura plasamentului, la cererea Direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului, atunci când copilul se află în una din următoarele situaţii:

- părinţii acestuia sunt decedaţi, necunoscuţi, decăzuţi din drepturile părinteşti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor, sunt puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi sau dispăruţi şi nu a fost instituită tutela;

- copilul a fost abuzat sau neglijat, găsit ori părăsit în unităţi sanitare.

De asemenea, instanţa de judecată dispune plasamentul copilului, dacă nu există acordul părinţilor sau  al unuia dintre ei pentru instituirea acestei măsuri, iar copilul, în vederea protejării intereselor sale, nu poate fi lăsat în grija părinţilor din motive neimputabile sau a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi nu răspunde penal.

Citit 2408 ori Ultima modificare Luni, 07 Noiembrie 2016 18:51