BREVIAR JURIDIC | Protecţia specială a copilului lipsit de ocrotirea părinţilor (II)

BREVIAR JURIDIC | Protecţia specială a copilului lipsit de ocrotirea părinţilor (II)
Evaluaţi acest articol
(14 voturi)

Protecţia specială a copilului lipsit de ocrotirea părinţilor (I)

Plasamentul copilului în regim de urgenţă este, conform Legii nr.272/2004, o măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se instituie pentru următoarele categorii de copii:

- copilul abuzat, neglijat sau supus oricărei forme de violenţă;
- copilul găsit sau părăsit în unităţi sanitare;
- copilul al cărui unic ocrotitor legal ori ambii ocrotitori au fost reţinuţi, arestaţi sau, din alt motiv, aceştia nu-şi pot exercita drepturile şi obligaţiile cu privire la  copil.

Această măsură se dispune de către directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, dacă nu se întâmpină opoziţie din partea reprezentanţilor persoanelor juridice, precum şi a persoanelor fizice care au în îngrijire copilul sau îi asigură protecţia.

În cazul în care aceste persoane refuză sau împiedică efectuarea verificărilor de către reprezentanţii instituţiei de asistenţă socială şi protecţia copilului, iar aceştia consideră că sunt dovezi temeinice privind existenţa unei situaţii de pericol grav pentru copil, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului sesizează instanţa de judecată solicitând emiterea unei ordonanţe preşedinţiale de plasare a copilului în regim de urgenţă la o persoană sau la o familie, un asistent maternal ori într-un serviciu de tip rezidenţial.

Legea precizează că, în situaţia plasamentului în regim de urgenţă dispus de către directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, aceasta este obligată să sesizeze instanţa de judecată în termen de cinci zile de la data la care a fost dispusă măsura respectivă.

Dacă nu se mai menţin împrejurările care au fost avute în vedere la stabilirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă, directorul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului poate să dispună, în termen de 5 zile,  revocarea acestei măsuri.

Instanţa de judecată analizează motivele care au determinat măsura adoptată de către Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului şi dispune:

- încetarea plasamentului în regim de urgenţă şi, după caz, reintegrarea copilului  în familia sa;
- înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu tutela sau cu măsura plasamentului.

Legea prevede, de asemenea, că în situaţia în care plasamentul în regim de urgenţă este dispus prin ordonanţă preşedinţială de către instanţa de judecată, aceasta se pronunţă, la sesizarea Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, cu privire la:

- înlocuirea plasamentului în regim de urgenţă cu măsura plasamentului;
- exercitarea drepturilor părinteşti;
- obligarea părinţilor copilului de a se prezenta la şedinţa de consiliere.

Altă măsură de protecţie specială a copilului este supravegherea specializată. Această măsură se dispune faţă de copilul care  a săvârşit o faptă penală, dar care nu răspunde penal.

În cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura supravegherii specializate se dispune de către Comisia pentru protecţia copilului.

În lipsa acestui acord, măsura respectivă se dispune numai de către instanţa de judecată.

Măsura este temporară şi constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii (de exemplu, frecventarea cursurilor şcolare, urmarea unor tratamente medicale, interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane).

În situația în care menţinerea în familie a copilului nu este posibilă sau când copilul nu îşi îndeplineşte obligaţiile stabilite prin măsura supravegherii specializate, Comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa de judecată poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu plasamentul în familia extinsă ori în familia substitutivă sau cu plasamentul într-un serviciu de tip rezidenţial specializat, în situaţia în care copilul săvârşeşte alte fapte penale.

Reamintim că, potrivit Legii nr.272/2004, familia extinsă este formată din rudele copilului până la gradul al patrulea, inclusiv, iar din familia substitutivă fac poarte persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, inclusiv afinii până la gradul al patrulea şi asistenţii maternali care asigură creşterea şi îngrijirea copilului, în condiţiile legii.

Citit 2101 ori Ultima modificare Luni, 14 Noiembrie 2016 17:46