Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) mor cuvintele -chiar și cuvintele care s-au ținut de cuvânt,care s-au suit în cărți,cât mai departe(?) ori cât mai aproape(?)de cer și de pământ (!)(!) mor cuvintele -cu toată vrednicia și cu toată lamura mor,cu tot dinadinsul și farmecul mor,cu toată indiferența și cu toată împăciuireadintre urc și cobor (!)(!) mor cuvintele -chiar și cele din șirul principal de cuvinte,din tranșeele care nu mai pot avea înapoi ...

Sigur că da... mă duc aşa, ca şi cum mă aşteaptă pentru (dez)legare! chiar acum, în crucea nopţii mă duc! ştiu foarte bine cărarea până acolo!... dar trebuie să trec pe lângă stâna l-alde Lungu! şi au ăştia nişte câini mari cât nişte zimbri uitaţi pe Valea Zimbrului şi pe Dealul Ciorii! Nu-s flămânzi, că mănâncă toată ziua numai naturale, da-şi apără mioarele şi mioriţele, şi mieii şi mieluşeii, şi berbecii şi berbecuţii... îşi apără toate astea m ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" ce tempo... ce dans prin noroaiele lumii:minciună eternă, şi dură, şi tandră,cu nunţi şi botezuri, cu viaţă şi moarte -frumos la-nceputuri în pas de oleandră !!!şi gata... porneşte să fiarbă - n-adâncuride sânge - regretul că toate... şi celemai scumpe ILUZII de leandru... se sfarmăşi-şi sapă hodină sub cruci-sentinele !!!şi gata... dă clopotu-n clocot şi creştecadenţa-n minciuni şi-adevăruri precare,lumina ...

Şi iată ce aud dinspre fata cu tei, dinspre teiul cu fată: "Noaptea dansează striptis în petunii,/ începe (noaptea) dorul de pian.../ Dau un regat pentru Sonata Lunii,/ dau şi potcoava Calului Troian!// Cu ochii-mi goi, de patru Iliade/ vreau să cobor tristeţea din statui.../ Troia mă-nvaţă (astăzi) cum se cade,/ să nu ucid Sonata Nimănui!// Caut în sus şi-n jos (de-o viaţă caut)/ (în)depărtarea care-i şi va fi.../ Pe margini de vioară şi de flaut/ descântu-mi noaptea-n ...

A fost odată... exact când mă pregătesc (la şcoală şi-n casa natală) să scriu despre ce a fost odată. Mă pregătesc încet, dar mereu. Pregătirea-i simplă. Trebuie doar să am ochi buni şi minte sănătoasă. Şi am, slavă Domnului! Ochii sunt buni. Chiar foarte buni, mă pot lăuda. N-au cum să fie răi. Aici nu poţi avea ochi răi. Nici auzul n-are cum să nu fie bun. Văzul şi auzul şi sănătatea mintală mă ajută să pot înţelege (mă rog, măcar să încerc să pot p ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" am visat că stai la drumul mare,/în rochie de mireasălungă până dincolo de închipuire,şi frumoasă, până dincolo de frumoasă!se făcea că trece pe lângă tinetoată lumea alcătuită din strâmbi şi drepţi,dar nu te întreabă nimeni/de ce stai, pe cine aştepţişi se mai făcea că trece şi mama/spre dincolo de zareşi se opreşte şi-ţi spune că am să vin şi eucu pietre de şotron în buzunare!am visat că n-o crezi ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Bună fie-ţi dimineaţa,/ Ziuă întomnată...!cred că (nu) a fost odată/ (cam) ca niciodată,nu a fost să (nu) se-ntâmple/ ori să (nu) se ştiecum nu creşte grâul dacă/ n-are ciocârlie,cum îşi rugineşte raza/ cercul dacă n-areţânc şi ţâncă, loc de joacă,/ roată şi cărare...!Cum păcatul nu există/ dacă nu se-mparte,tot la fel şi viaţa-i goală/ dacă n-are moarte!Tot aşa şi moartea-i goală/ dacă n-are viaţ ...

Da... de atunci, toate curcubeele sunt multicolore. Nici unul nu mai vrea să fie alb-negru. Şi eu, eu ce mai colorez, dacă vin toate de-a gata, frumoase, numai bune de văzut, de socotit, de minunat? Şi cum o mai văd pe fata în rochie de stambă, dacă nu mai avem ce vopsi?... Iată, stau în vârful teiului şi admir brâul lui Dumnezeu, cum îi zice tata, sau brâul Maicii Domnului, cum îi zice mama! La capătul dinspre Jăravăţ, într-un tei de-o seamă cu al meu, o văd pe ţânca d ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Bună fie-ţi dimineaţa,/ doamna mea de Joi!cică umbra depărtării/ vine înapoi,umbra tocmai de atuncea,/ umbra ce-a rămasîmpietrită pe cărarea/ primului meu pasînspre gara unde vine/ trenul şi mă iaîntr-o lume fără umbră,/ care nu-i a mea,care n-are nici o noimă/ şi nici cap-compas,n-are nici un hai-încoace,/ n-are nici un haz!Şi aştept, aştept să vină.../ dar nu văd nimic!dacă nu găseşte drumul?/ dacă i-o fi f ...

Cu tot ce-mi spune şi cu tot ce-mi porunceşte în ziarul de ieri, mama are dreptate. Chiar dacă nu ştie (deocamdată) câteva amănunte esenţiale din realul/ imaginarul meu dat în clocot, nevasta lui tata consideră că trebuie să mă pună la punct, să mă ţină şi cu picioarele pe lut, nu numai cu ăla de sus prin cirus, nimbus şi cumulus, ăştia care fac ce fac şi-mi aştern în ochi năframele astea vărgate, eşarfele astea multicolore şi fascinante până la paroxismul puteri ...