Nu mai trăieşte de multă vreme! Dar asta nu însemnează că-i moartă! A jurat că nu moare Niciodată, deşi ştia şi spunea că nu poate trăi toată Veşnicia! Oriunde s-ar fi aflat...(pe deal, pe vale, la nuntă, la botez, la îngropare, la moară, la gară,  la biserică, în rai sau în iad)...nu-(mi) zicea decât că suportă cea mai mare şi înfricoşătoare „pedeapsă” divină, adică posibilitatea de „a nu muri”...dincolo de neputinţa de „a trăi câtu-i lumea şi Pă ...

Câtă LUMINĂ-mi bate-n geam...şi eu nu ştiusă mai deschid şi s-o primesc...sunt prea pustiu –plătesc impozit pe PĂCAT,/ cu îngâmfare de ŞAH MAT,numai NEBUNUL crede-ntruna că sunt viu !!!REGINA-i dusă prin poghiazuri, hăt de cândm-a prins c-o TURĂ mai în faţă şi plângând –numai NEBUNUL râde şui/ şi-o strigă pe nebuna lui:oare de ce n-a stat şi el, ca noi, la rând ???!!!ce fel de mulţi cu flori de câmp la geamul meuşi toţi se roagă să mă ierte DUMNEZEU –dar ...

În anul 2024, pe 16 Iulie, fără să mă informez pe-ndelete, m-am deplasat până pe vârful Găina, la Târgul de Fete, să-mi fac rost de Vestale autohtone, că alea din Olimp şi-au luat zeii şi-au tulit-o să-i desfacă/vândă (pe sub mână) penalilor şi penibililor care nu mai vor pitici de grădină, însă au bani furaţi cu trailerul... şi vor să-şi planteze supraoameni în bătăturile lor de neam prost! Aşadar, dacă nu m-am informat, m-am dus degeaba! Vârful era singur, g ...

o văd în cădere, numai în cădere o văd - în rest, toată viaţa, ca şi cum n-ar fi, ca şi cum n-aş avea ochi pentru înainte şi îndărăt, iar ea, ca şi cum n-ar avea noapte şi zi! din când în când - să nu mi se pară că nu-s pe acest frumos şi trist şi nalt şi adânc rotund - glasul matern mă roagă să mă uit în sus şi s-o văd şi să-mi re/dau samă cât pot fi de mărunt! şi mă uit, şi mă uit - şi numai în cădere mă vede şi mă apucă de mâini şi mă rid ...

La început n-a fost Cuvântul! N-a fost nici Alfa şi nici Omega! Nici Răul şi nici Binele! La început...(cu Î mare!)...a fost exact ce poate fi înainte de Început, adică exact ce-i şi după sfârşit...(cu S mare, desigur!)...Nici măcar Abstractul nu a fost, darămite Concretul! Nici măcar Nimicul! Apoi...(una câte una, unul câte unul)...au apărut Toate, a apărut Totul! A apărut Tot ce se vedea şi Tot ce nu se vedea...şi din care mai există Tot ce se vede şi Tot ce nu se ved ...

care CAPĂT? - (parcă) se aude dinspre împrejurul lui TOT,ca şi cum o confuzie/iluzie gramaticală/materialăstăpâneşte centrul afacerilor morfologice şi sintacticeale majestăţii sale: cuvântul îndurerat în cotşi-n întreaga lui dimensiune cu alură/pretenţie imperialăşi cu plus/minus ZERO însemnătăţi teoretice şi practicepe toate scările ne/inventate şi suitoare/coborâtoarepână în agonia şi extazul acestui timp/spaţiu indiferent,până în fundul şi în creştetul ...

Acolo... unde toate casele stau şi trăiesc şi mor la marginea satului, şi unde toţi oamenii sunt din ce în ce mai puţini şi mai rari, şi unde păsările îşi fac şi îşi cară cuiburile în spinare, şi unde încă mai pulsează istoria în câteva inimi de cai, şi unde numai Ileana şi Zmeul şi Făt-frumos mai merg la Bibliotecă, şi unde nici o lacrimă parcă nu mai cade-n amintirea celor care au sfinţit cele mai frumoase şi mai blânde coclauri din Lume, şi unde toată vale ...

Moto:„lumină lină lini lumini/ răsar din codrii mari de crini/ i-atâta noapte şi uitare/ şi lumile-au pierit din zare/ au mai rămas din veghea lor/ luminile luminilor” (Ioan Alexandru - „Lumină lină”)Tocmai din centrul nevăzut al lumiivin să-ţi aduc umilul meu cuvânt:sunt dependent de gândurile talenegre şi albe, care mi-au înfrântcărări şi visuri şi mirări spre tine,chiar şi ne/norocirea de-a mai fiun fluture de lampă, fără minte,gata de moarte-n fiecare zi...g ...

„calul călare pe cal/ calul călare pe calul călare/ calul călare pe calul călare pe cal/ calul călare pe calul călare pe calul călare” - (Adrian Păunescu) Libertate şi Eliberare! Nobleţe şi Măreţie! Răbdare şi Înţelepciune! Suferinţă şi Blândeţe! Curăţenie şi Respect! Regalitate şi Stăpânire!... Scriu aici doar câteva, numai câteva dintre calităţile/însuşirile pe care mi le arată existenţa în Trecut şi în Prezent şi în Viitor a Măriei-sale, Calul!.. ...

(pentru Ion Balaban - La Mulți Ani!) Trecuse un veac de mii de ani de la naşterea mea - şi eu încă umblam cu cercul printre marile şi ultimele minuni ale lumii, şi tu stăteai şi umblai după mine cu ghetele pe dos şi în rochie de stambă, şi eu îţi recitam şi-ţi scriam poezii despre aria cercului şi aria iubirii exact când plângeai cât de trist şi cât de frumos ştiu să moară fluturii de lampă! Acum nu mai ştiu câte veacuri de mii de ani au trecut de la moartea mea, ...