Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) doamna mea din valea scurtă, doamna mea din valea lungă,doamna mea din valea dreaptă,/ doamna mea din valea strâmbă -io-s (cu noaptea-n cap şi sigur) spre cutia cu lumină,poate o mai fi oleacă, pân-acolo (?) să-(mi) ajungă,până când (?) vom sta-mpreună: tu... pe câmp, şi eu... pe câmpă,si(n)guri şi păziţi de-o steauă simplă, vecinică şi plină (!)(!) doamna mea din dealul verde, doamna mea din dealul veşted,d ...

Deschid toate geamurile. Fumul se năpusteşte afară. Mă uit pe pereţi, pe tavan, pe jos. E ca-n galeria de huilă. E ca într-un Iad modern. Ca într-o pictură suprarealistă. Ca într-o casă de nebuni cu un singur nebun. Nu se mai aud vrăbiile din cuiburile pitite-n firidele de aerisire. Au murit. Şi-mi aduc aminte ce fel de tragic-sublim a scris Zaharia Stancu în "Cântec şoptit": "Odată am ucis o vrabie,/ am tras cu praştia-n ea şi-am lovit-o,/ pe urmă o zi şi o noapte întreag ...

Sigur că da! Adorm într-o clipită. Cică aşa adorm cei care au mătreaţă: nu realizează că nu mai sunt în stare de veghe, nu-şi dau seama ce înşelător e fiul domnului Hypnos. Cică aşa se spune despre cei care înghit Napoleon în buricul amiezii: că au mătreaţă. Să nu se prindă lumea fără pitiriazis şi să creadă că-s năpăstuiţi cei cu tărâţă pe capăt. Nu? Şi încep să visez că am terminat de mâncat bunătatea cu amidon, că sunt deja printre ne/scriitorii d ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) din primul bang al aventurii noastre/ cu apă, foc şi aer şi pământ, hrănim speranţe şi pornim (îndată)/ prima suflare-a morilor de vânt (!) (!) încă din primul scutec dăm urlare/ că suntem Centrul Tot(ului) pe Veci, că Alfa şi Omega sunt Nimic(uri)/ pe care poţi oricând să le dezlegi şi să le laşi la voia întâmplării/ cum Cine (?) lasă câinii vagabonzi (!) (!) dar n-avem ochi s-aflăm câte nimicuri/ se gudură ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) doamnă floare de damasc,/ am să vin şi-am să te pascîntr-o noapte fără lună.../ să vedem ce-or să mai spunăcei care pândesc să vadă/ mica mea şeherezadăcum se suie-n vals şi-mi cere/ numai puncte de vederedespre piruete-n beznă/ şi-o (sur)prindere de gleznăcând coboară şi aşterne/ păsări-lire lângă perne,s-avem cântecuri când vine/... (să ne facă de ruşine!)...somnul şi să-l ocărască,/ doamnă... fl ...

Da, sigur că da... e Joi, 21 Martie, începe Ziua Mondială a Poeziei şi trebuie să fiu prezent acolo... la Centrul Cultural "Dunărea de Jos", mai ales că, vorba Tincăi lui Ion Creangă, "am şi eu oleacă de talent"... "talent în sus, talent în jos"... umplu casa şi masa şi văzduhul cu "terfeloage şi hârţoage"... "nici pe mâncare nu pun gura"!... dar nu-i nici o pagubă, nu-i nici un bănat... mănânc imediat, acum!... E ora 8 (opt) ante meridian... (vai, ce deştept şi special ...

Din colecția "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) să nu rămâi aicea, să nu te duci acolo,să nu te duci niciunde, să nu rămâi nicicând,fii asta şi aceea... cea care stă-n mişcareşi strigă: mor întruna, nu-mi pare rău... deci sînt (!)(!) și nu sînt rău de moarte... şi-i cânt, îi cânt în strună,îi dau tot ce-are viaţa, nu-i cer nimic, n-o rogsă-mi treac-alcătuirea pe lista nemuririişi nici să-mi suie timpul pe roata cu noroc (!)(!) nu-i cer alte favoruri, nu- ...

Îmi plac foarte mult cartofii. Cartofi pai, nu alt fel. Cred că, de când am ieşit în lume, am ronţăit/înfulecat cel puţin 7,62 ha cu barabule. Dacă n-am ulei să-i prăjesc, îmi plac şi copţi în cuptor ori în spuză. Din fericire pentru mine şi cei ca mine, încă se fac şi se găsesc (din abundenţă) ceste solanacee albe ori roz, lunguieţe sau rotunde, după cum vor masticatorii şi poftele fiecărui fan/barabuşcă nesătul şi contemporan. Chiar am propus autorităţilor du ...

Şi scrie pe zăpadă, şi corectează, şi mai scrie o dată, şi mai corectează o dată!... Şi, mai un viscol, mai o moină, mai o negură!... Literele se strâmbă, cuvintele încep să nu mai poată fi citite, pricepute!... Şi scrie din nou!... Şi corectează din nou!... Hai, ia nuiaua, că degetul de scris nu se mai vede, s-a tocit, toate degetele s-au tocit!... Ia nuiaua de scris, ascultă-mi dictarea şi trece-o pe Curat!... Încep: "Şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,/ în s ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Încet şi în şoaptă, să nu tulburăm cuvintele vii şi cuvintele moarte din Inima Pădurii, mergem tocmai acolo, să ne căutăm urmele pe care le-am lăsat... sau pe care le-am uitat...! Îţi mai aduci aminte ce noapte era, şi ce fel de întuneric era, şi ce fel de Lună nu era, şi ce fel de stele nu erau, şi ce fel spuneai: sunt minunată, eşti minunat?! Şi spuneai, şi spuneai, şi tot spuneai, chiar dacă nu te vedeam, chia ...