Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou" Şi tu vrei(uri)... şi eu vreau(ri)/... mergi cu mine pe coclauri?mergi la vale să încerci/ verde vertical în vergide alun, de corn, de salcă?/ şi să vezi pe unde calcăzimbrul? şi pe unde cântă/ mierla sfântă şi (în)frântăde urâţi, de răi, de fiare/ oarecum şi oarecare?mergi să ne rugăm la vergi?/ să ne-ntindă arcul, mergi?Foaie verde, verde, verde/... n-ai să pierzi ce nu poţi pierde!Şi eu vreau(ri)... şi tu vrei ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Vino la mine (astăzi) să mergem până ieri: ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri, ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi ca noi, cu linişte, departe de urlet şi gunoi! Ne strigă sfinţii noştri cu lacrimi şi opinci, pe care-i poţi pricepe, dar nu poţi să-i învingi: se duc singuri la groapă şi singuri se închid în linişte, departe de fals şi infinit! Şi noastre(le)-n veci sfinte cu busuioc în păr, ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi,/ sub sălcii, sub stele -acelea-s aceste-n adâncul Atunci,/ acestea-s acele (!)(!) acestea-s acele-n înaltul Acum,/ trecute-n icoane,pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut - sfinţi Iovi, sfinte Ane (!)(!) aceasta e Luna aceea de când/ voia să ne spună:voi sunteţi ai mei şi ai nopţii, cuminţi.../ şi eu sunt o Lună:o Lună a voastră, s-aveţi ce vedea/ când greul v-apas ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) și-apoi va să-nceapă ce caut şi-aştept/ de-o viaţă întreagă:urât sau frumos, mizerabil sau pur,/ de tot ori oleacă (!)(!) mi-a spus cineva că-i lumină şi cald,/ că-i dulce şi verde,că-i lene şi somn, veselie şi vis.../ şi nimeni nu pierde (!)(!) și alt cineva mi-a şoptit că-i murdar/ şi beznă şi rece,şi nimeni nu poate vorbi nimănui,/ nu poate să plece (!)(ce farsă, ce fals, ce minciună, ce dor/ coboară ...

Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) aici a fost un câine – stă scris pe aer: câine,ham-ham şi cuţu-cuţu – atât a mai rămasdin cel ce-a fost stăpânul/prietenul livezii:alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas (!) (!) din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepteapa şi osul, joaca şi vorba de alint,a mai rămas doar timpul oprit chiar la plecare,doar vremea-nţepenită în floarea viscolind (!) (!) și chiar s-aude nordul şi chiar s-aude sudul ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) dacă vii la don Quijote,/ astăzi hai, şi hai degrabă! –e bătrân şi stă la poartă,/ parcă-i gata să-şi înceapăultima-i călătorie/ spre oprirea cea dintâi:cea oprire fără capăt,/ simplă-n rost şi-n căpătâi (!) (!) steaua-l strigă – se aude/ naltu-i glas cu tremurare,nu sclipeşte nici o lance/ şi nu bate nici un vânt –tristă, singură şi blândă,/ colo-n coastă, moara-i moarelângă umbra-n agonie-a ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) deschid o carte - chiar aşa, la întâmplare -aflu curat şi văd aceeaşi moromeţi,le dau bineţe şi le dau la fiecaretot ce aţi spus şi tot ce ştiţi şi tot ce vreţi (!)(!) simt răsuflarea lor pe creştet şi pe frunte -până la sânge încă simt căldura lor -întreb ce fac, dar nimeni-nimeni nu răspunde,căci fiecare-i - ca şi mine - trecător (!)(!) și dau la vaci, şi dau la cai, şi dau la câine,iar ţie-ţi dau " ...

Din colecţia "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" (!) te salut, Cireşul meu Amarpână-n secunda morţii, până dincolo de moarte -mă uit la tine şi nu-mi vine să cred:parcă eşti un Vulture cu aripile sparte,cu ochii închişi până la ultimul sânge,cu zborul încuiat până la ultimul os,cu pliscul deschis întru zicerea ultimului cuvântdespre fâlfâitul tău majestos,despre omul cu praştie şi despre omul cu puşcă,despre omul care te-a rupt din eternitate,despre omul care ...

Din colecţia "Cele mai clare poezii rămase tablou" (!) m-ai aruncat, frumoaso, m-ai zvârlitaşa... cum se zvârleşte un chibritdupă ce-a fost aprins şi ţi-a dat focla loc, la timp, la mod şi la noroc,după ce-a dat lumină în păduricând te duceai să vezi ce să (nu) furidin inima-ntunericului sfânt -precum în cer... (aşa)... şi pe pământ (!)(!) și m-ai uitat, frumoaso, m-ai uitataşa... cum se (mai) uit-un predicatdupă ce-a fost prin subiectul tăupredicator la bine şi la r ...

Din colecţia "Cele mai triste poezii rămase tablou" (!) hai să-mi macini veşnicia,/ doamna mea moară de vânt,şi să faci o turtă mare/ de la cer până-n pământ,şi s-o dai la plecătoare,/ şi s-o dai la stătătoare,să mănânce fiecare/ frumuseţe cântătoaredin senin, din întâmplare,/ din răspuns, din întrebare,şi din zare până-n zare/... altfel, tremură şi moare (!)(!) după ce-mi termină timpul/ veşniciei (tot) mâncând,macină-te şi pe tine,/ doamna mea moară d ...