Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) e frig... şi alergi pe catete,/ spre Marile Noastre Duminici - vii parcă a ultima oară/ şi parcă ai ochii hercinici (!) (!) găseşte o ipotenuză /- aşa ţi-am şoptit la-nceputuri - şi tu ai crezut că triunghiul/ dreptunghic e sumă de fluturi, de fluturi salvaţi cu iubire/ în micile lor policlinici, cu toată mirarea şi mila/ din ochii tăi mari şi hercinici (!) (!) ai grijă, că nu totdeauna/ triunghiul drept are dr ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) urât şi sec şi strâmb, spre nicăierimânat de lăcomie şi minciună,rândul acesta huruie cumplit,puşcă în cer şi dă cu barda-n lună (!)(!) rândul acesta nu-i oricare rând -a fost un rând cu minte şi cuminte,dar, obsedat de mult, vrăjit cu mult,şi-ntunecat cu dinte pentru dinte,mărşăluieşte, urlă, poartă răuşi crede, astfel, c-o să-şi facă bine:ce şir de vajnici fără căpătâitocmai da capo, tocmai pâ ...

Iată: această dumnezeiască Alcătuire, această halucinantă Minune în mişcare nu poate fi Alta decât Aceea de Atunci, din acel Demult pierdut în Labirintul sacru al Memoriei mele, al Memoriei tale, al Memoriei lui! Pierdut, adică rămas într-o Uitare (ne)acceptată de nici unul dintre ceste trei pronume personale deştepte şi înfumurate până dincolo de paroxism! Iată: această dumnezeiască Alcătuire nu poate fi Alta decât cea de Acum! Leită cu cea de Atunci, dar mai săracă, ...

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) mol(dor)mi/re/ la/sol...dor:/ cântec şi descântec nu-i mai frumos şi mai uşor/ cum e moartea nimănui, cum e ţărna celui trist/ când nu plouă, când nu-i nins la picioarele lui christ –/ mol(dor)mi/re la/sol...stins (!)   (!) rod(sol)la/re/ mi(mol/dor):/ nu se poate, dar să strigi: ecce homo! – când cobor –/ lama sabactani!...când – prin urcare – pierd şi pierzi/ totul, dar începi să-nvingi putred şi usc ...

Din vârful dealului, se vede acoperişul casei lui Ion Mocanu, învelit cu tablă neagră. Dar şi învelitoarea căsuţei lui moş Gheorghe: un ţugui de paie aşezate cu atâta pricepere, că nici cel mai afurisit viscol, nici cea mai straşnică furtună nu le poate învrăjbi şi nu le poate zvârli de la rostul lor. Însoţit de imaginea acestui ţugui imposibil de uitat, dar şi de imaginea bătrânului de care mă despărţisem oleacă mai înainte, mă las la vale...şi nu-mi pot struni ...

Din colecția „Cele mai clare poezii rămase tablou” (!) stai mai încet şi dă-te mai încolo –vreau să te văd cum te-am visat,să nu mi se pară că te grăbeştişi că am ajuns la pomul lăudat (!) (!) desigur, nu cred că te duce gândulpână la limita visului meu,să afli cum eşti şi ce fel mă doareÎNDEPĂRTAREA TA DE DUMNEZEU (!) (!) și nu cred că vei şti vrodatăcâtă răbdare a fost până la visşi câtă renunţare era să fiedin pasăre în pasăre, din cais în ...

Uite-aşa, mă las la vale, acasă, mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor! aştept să vină să mă ia, adică! dacă trebuie, trebuie, nu? să fii şi tu lângă pat, da? vezi cum faci, poate nimereşti chiar oleacă mai înainte de a-mi da sufletul, că vreau să vă spun ceva, şi ţie, şi nepoţilor mei, şi la toţi ţâncii şi la toate ţâncele din sat! nu cumva să credeţi că-i vorba de minciună sau tângă! e vorba despre ceva frumos, ca să vă ajute să (nu) mă uitaţ ...

Din colecția „Cele mai simple poezii găsite în așteptare” Nu visez, nu mă joc – poţi s-ajungi şi să vezi – este ea, în sfârşit – n-am crezut că mai vine – uite-o, umblă pe deal şi tot cată încoace: cu părere de rău?! cu părere de bine!?   Stai şi tu? stai şi tu, frate fluture? stai? stai şi tu, vreau să fim amândoi când această doamnă fără cusur va să fie la poartă şi-o să vadă cum stăm pregătiţi la fereastră!   Va s-ajungă aici cu părere ...

Toată viaţa, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moş Gheorghe a clefăit mii şi mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculţ decât încălţat. Sigur, umbla şi încălţat cu opinci, că altceva era greu de găsit şi, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii şi mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul şi pădurile. La vreme de sărbătoare şi de alean, cu astea învârtea o horă şi o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou.. ...

Din colecția „Cele mai simple elegii rămase tablou” (!) și chiar îmi luasem gândul de la ea,chiar mă bucuram că dispăruse,chiar începusem să nu mai scriucereri de vis şi versuri n-ape duse (!) (!) și chiar ziceam că sunt foarte fericit,chiar prea fericit şi prea uşor,aşa, ca într-un paradis inutil,unde nu există nici un îngerivor (!) (!) și chiar treceau pe lângă mine tot felulde păsări şi animale aiurite –plictiseala dăunează grav sănătăţii –aud...şi b ...