Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"
Ş-astă dimineaţă fie-ţi bună, doamnă
dinspre răsăritul cel mai răsărit
dintre răsărituri înmuiate-n toamnă
crizantemireasă până la sfârşit!
Astă dimineaţă trece mai degrabă
decât cea de mâine, trece mai târziu
decât ieri... şi-mi spune c-a văzut o roabă
lăcrămând la geamul timpului pustiu!
Roaba cea blajină - roaba cea Mămucă
din eternitatea altor dimineţi,
când scria cu plugul şi ziceai că-i plugă
prin zăpodii calme... să citeşti, să-nveţi!
O să vină trenul cu mătase, doamnă,
dinspre depărtarea roabelor adânci,
cu mătase albă, pentru ceastă toamnă
plină cu mirese multe, drepte, stângi...!
Calul care duce, calul care-aduce
mirele departe, mirele aproape,
care cară care dincoace de Cruce,
pline cu Memorii despre Robi şi Roabe!!!
