* În loc să tragi în piept tot felul de invenţii numai bune să te trimită în spital, mai bine ai bea o bere după un meci de fotbal cu prietenii * Sunt destule variante în Galaţi şi preţurile sunt acceptabile *
* Trăiască sectorul privat! *
La ce naiba-ţi trebuie magazin de vise, când te poţi simţi „high” jucând un fotbal cu amicii din faţa blocului? Pase ravisante, execuţii-extaz şi goluri de vis - îţi pot ieşi toate, dar numai prin perseverenţă şi ceva talent.
Ai nevoie de încă 9 sau 11 camarazi pentru a lovi mingea în mod organizat, mai ales că vara tocmai ce s-a instalat şi nu mai există argumente de genul „dar e frig!” sau „plouă, mă face ciuciulete!”.
Terenuri? Să-ţi pui şi-n cap, dar nu te grăbi să lauzi municipalitatea! Nu, edilii (ce termen prăfuit şi lipsit de sens!) n-au amenajat nici măcar o suprafaţă care poate fi numită teren de fotbal, iar laude merită doar sectorul privat.
* De la 60 la 100 lei *
Excepţia este reprezentată de Direcţia pentru Sport Galaţi, al cărei teren de pe strada Stadionului este la mare căutare, altfel am fi putut spune cu toată gura că statul nu oferă nici măcar o pasă de gol.
Ce alte terenuri avem în oraş? Cele de la Clubul Sportiv Şcolar, de lângă stadionul „Siderurgistul”, Grădina Publică, Liceul „Dunărea”, Şcoala 10, Şcoala 40, la capătul străzii Domnească (înspre intersecţia cu Bld. Coşbuc), la Gara CFR, Liceul 10 etc.
Tarifele diferă în funcţie de condiţii şi de cât de repede vrea să se căpătuiască proprietarul. Totuşi, se pleacă de la 60 de lei pe oră până la 100 de lei, dar acolo unde achiţi preţul maxim ai duşuri moderne şi poţi bea şi o bere de hidratare.
Terenurile sintetice, asta-i iarba legală (şi sănătoasă), nu ce vând băieţii la magherniţele care te trimit în spital!
