Ovidiu Bârlea, folclorist și prozator, s-a născut pe 13 august 1917, în localitatea Bârlești din județul Alba. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității București, Secția filologie modernă, pe care o absolvă în anul 1942.
Primele lucrări de folclor le-a publicat în revista ”Satul” în anul 1933. În anul 1941 a publicat în Revista Fundațiilor Regale studiul ”Procesul de creație al baladei populare românești”. A colaborat la ”Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, ”Revista de folclor”, ”Anuarul de folclor”, ”Tribuna, ”Ateneu”, ”România literară” ș.a. Este autor de antologii și lucrări de sinteză dedicate problemelor metodologice ale disciplinei folclorice, precum ”Metoda de cercetare a folclorului”, ”Poetică folclorică”, al unor volume de proză, ca de exemplu ”Urme de piatră” – povestiri, ”Șteampuri fără apă” - roman. Alte scrieri publicate: ”Folclorul românesc”, ”Eseu despre dansul popular românesc”, ”Efigii”. În anul 1974 a fost răsplătit cu Premiul ”B.P. Hasdeu” al Academiei Române.
S-a stins din viață la Cluj Napoca, pe data de 7 ianuarie 1990.
