Geologul și paleontologul Hans Stille s-a născut pe 8 octombrie 1876, în Hanovra, unde a urmat studiile primare. A studiat geologia la Universitatea din Gottingen. După terminarea studiilor postuniversitare, a lucrat o perioadă la Institutul Geologic Prusac ca geolog cartografier, apoi a fost profesor de geologie la Universitatea din Gottingen și, între 1932 1950, profesor la Universitatea din Berlin.
Hans Stille a studiat fazele de orogeneză, erele și megaerele tectonice, tectonica alpinotipică și germanotică și tectonica Americii. A făcut cercetări asupra legăturii dintre evoluția geosinclinatelor și fenomenele magnetice, publicând "Grundfragen der vergleichenden", "Das Leitmotiv der geotektonischen Erdentwicklung". Prin studierea detaliilor interne ale crustei, Stille a condus la extinderea "conceptului geosinclinal", care a persistat până la mijlocul secolului al XX-lea, dar în cele din urmă a fost înlocuit de către teoria "plăcilor tectonice". El a introdus termenul "craton" în vocabularul geologiei în anul 1933, care "a fost folosit pentru a descrie porțiunile vechi și stabile ale scoarței continentale".
Hans Stille a fost ales membru de onoare al mai multor academii de știință, societăți geologice, organizații științifice; a fost președinte de onoare al Societății Geologice din Germania care i-a acordat Medalia "Leopold von Buch" și a creat în onoarea sa Medalia "Hans Stille".
S-a stins din viață la 26 decembrie 1966, la vârsta de 90 de ani.
