Heitor Villa-Lobos, compozitor, dirijor, aranjor, instrumentist și folclorist brazilian, s-a născut pe 5 martie 1887, la Rio de Janeiro. A fost una dintre cele mai semnificative figuri ale muzicii latino-americane din secolul al XX-lea. Opera sa îmbină elemente ale muzicii tradiționale braziliene cu influențe ale muzicii clasice occidentale, creând un stil unic și inovator.
A primit lecții de muzică de la tatăl său, care era violoncelist. După ce a studiat, pianul a plecat în turnee prin Brazilia. În 1912, a participat la o expediție științifică în zonele rurale ale ţării, intrând astfel în contact cu folclorul brazilian, apoi s-a dedicat studiului folcloric. În 1915 și-a prezentat pentru prima oară compozițiile în cadrul unei serate, devenind, ulterior, unul dintre cei mai cunoscuți compozitori de muzică cultă din țara sa.
După ce a studiat pentru o perioadă scurtă la Instituto Nacional de Música din Rio de Janeiro, a continuat să călătorească și să compună, acumulând o vastă cunoaștere a muzicii afro-braziliene.
În 1915, primele sale lucrări au fost prezentate publicului, iar succesul său a crescut rapid, mai ales după ce a încheiat un contract cu editorul Artur Napoleão, care a început să-i publice muzica. A fost influențat de marii compozitori europeni Bach, Wagner și Puccini.
În 1923, Villa-Lobos a călătorit în Europa, stabilindu-se în Paris, unde a devenit o figură cunoscută pe scena internațională. În această perioadă, a compus o serie de lucrări variate, inclusiv piese pentru chitară, orchestre și muzică vocală, și a continuat să îmbine tradițiile muzicale braziliene cu tehnici clasice europene.
În Brazilia, a avut un rol semnificativ în dezvoltarea educației muzicale, fiind numit director al educației muzicale din São Paulo în 1930 și mai târziu în întreaga țară. A înființat un conservator de canto coral în 1942 și a contribuit la înființarea Academiei Braziliene de Muzică în 1945. În această perioadă, a lucrat ca dirijor și compozitor de muzică pentru filme.
Este recunoscut pentru lucrările sale din seria ”Bachianas Brasileiras”, în care aplica tehnici contrapunctice inspirate de Bach la teme muzicale braziliene. De asemenea, seria "Chôros", care cuprinde 14 lucrări compuse între 1920 și 1929, este un alt exemplu al fuziunii stilurilor braziliene și europene. Alte lucrări notabile includ simfoniile sale, concertele pentru violoncel, chitară și harpă, precum și lucrările pentru orchestră și pian, ca ”Uirapurú” și ”Amazonas”.
A încetat din viață pe 17 noiembrie 1959, la Rio de Janeiro.
