Considerate „comori“ ale gastronomiei româneşti, sarmalele sunt, de fapt, originare din Asia, de unde au „migrat“ încet, încet spre vest. Reţeta s-a răspândit în Balcani mai ales în perioada bizantină. Turcii le-au botezat „sarma“ şi aşa le-a rămas numele până astăzi.
În bucătăria internaţională, sarmalele au pătruns însă sub o altă denumire: „dolma“. Deşi există tentaţia de trage concluzia că turcii ne-au adus sarmalele, lucrurile stau un pic altfel.
Cu mult înainte ca „sarmaua” să devină cuvântul naţional pentru acest fel de mâncare, noi aveam şi alte denumiri, care astăzi se folosesc tot mai rar, spre deloc, în cele mai îndepărtate regiuni rurale ale ţării. Ele sunt menţionate în dicţionarele vechi, cum este cel al lui Şăineanu (1929) sau Scriban (1939), dar apar şi în cartea lui Mihai Lupescu, „Bucătăria Ţăranului Român”, trimisă spre publicare în 1916. Sarmalelor li se spunea „găluşte”, „găluci”, „umplături” sau „toaşte” (cuvânt care nu mai apare nicăieri altundeva, în afara cărţii lui Lupescu).
Așadar, sărmăluțele fac parte din bucătăria tradițională românească și sunt delicioase, indiferent de modul în care sunt preparate.
Ingrediente: 40-50 frunze de ștevie, 1 kg de carne de porc (mixtă sau la alegere), 1 ceapă mare, 150 g orez, 150 ml bulion de roșii, 1 linguriță boia de ardei dulce, 1/2 linguriță cimbru uscat, 1/2 linguriță de piper negru măcinat, 1 lingură de mărar uscat, 1 linguriță cu vârf de sare. În plus: 200-300 ml suc concentrat de roșii, 2-3 frunze de dafin.
Preparare: În primul rând, spălăm bine frunzele de ștevie și le opărim puțin în apă fiartă. Le trecem imediat în apă rece sau cu gheață și le lăsăm să se scurgă bine într-o sită. Într-un bol punem carnea, ceapa tocată mărunt, orezul și celelalte ingrediente menționate. Amestecăm foarte bine, să se omogenizeze compoziția. Punem câteva linguri de ulei pe fundul vasului în care vom fierbe sarmalele. Tăiem partea groasa a frunzelor de ștevie, punem câte o lingură din compoziția de carne și formăm sarmalele. Le așezăm în vas și între rânduri punem suc de roșii și frunze de dafin. Când am terminat de rulat sărmăluțele, acoperim cu apă (cam la nivelul ultimului rând) și fierbem în jur de 50-60 de minute, la foc mic, până când sărmăluțele sunt gata. Pentru un gust și mai bun, chefii recomandă servirea lor cu mămăliguță și cu ardei iute.
Beneficiile consumului de ştevie
Ştevia este benefică datorită conținutului bogat în nutrienți esențiali, inclusiv vitamine (A, C), minerale (magneziu, potasiu) și fibre, contribuind la o stare de sănătate generală mai bună, la îmbunătățirea digestiei și a vederii, la susținerea sistemului imunitar și gestionarea nivelului de zahăr din sânge.
Iată care sunt potențialele beneficii ale șteviei:
- poate ajuta la pierderea în greutate, datorită faptului că nu conține calorii;
- contribuie la gestionarea nivelului glicemiei, putând fi consumat și de persoanele care au fost diagnosticate cu diabet zaharat. Un studiu a arătat că ștevia poate reduce considerabil nivelurile insulinei și glucozei, ajutând la menținerea sațietății;
- extractul de ștevie poate fi util în gestionarea nivelului colesterolului LDL (cunoscut și drept „colesterolul rău”) și pe al celui total.
