La multe popoare, fidelitatea conjugală este un pricipiu sacru. Societatea îi blamează, iar legea îi pedepsește cu asprime pe cei ce o nesocotesc. La altele, predomină poligamia. Dar, nici în acest al doilea caz, adulterul nu este tratat cu îngăduință. Chiar și posesorii de haremuri sunt considerați adulterini, dacă "pățesc strâmb", respectiv își fac relații în afara haremului.
În secole de existență, civilizația umană a experimentat tot felul de trenduri privind fidelitatea conjugală. Cu toate acestea, obiceiurile specifice unor culturi, unele ciudate și păstrate până în ziua de astăzi, s-au dovedit mai puternice decât orice lege scrisă sau modă, sfidând timpul și concepțiile generale.
Fiecare cuplu își face propria lege
Chiar și așa, la adăpostul cutumelor, excepțiile au demonstrat că nicio lege din lumea civilizată nu poate păzi fidelitatea conjugală. Ca urmare, fidelitatea și-o pot păzi numai partenerii înșiși, dacă vor. Daca nu, nu - ceea ce într-o societatea atât de evoluată precum cea de astăzi începe să devină o cutumă. De altfel, variantele sunt patru:
1. Soțul calcă strâmb, iar soția este nefericită.
2. Soția calcă stramb și soțul este nefericit.
3. Amândoi calcă strâmb și amândoi sunt fericiți.
4. Niciunul nu calcă strâmb, dar nimeni nu poate preciza dacă sunt amândoi fericiți, nefericiți sau, pur și simplu, sunt foarte ocupați.
Când tradiția bate orice regulă
Conform celor de la Ziare.com, există popoare unde soții s-ar simti jigniți și umiliți dacă ar ajunge să se "folosească" doar ei de soțiile lor. Tradiția strămoșească cere ca un soț iubitor să-și împartă soția cu prieteni, rude, vecini sau musafiri. Sunt cazuri izolate, e drept, dar ele merită atenție. Factoroom.ru a adunat câteva astfel de exemple, pentru a conștientiza mai bine situația fericită în care ne aflăm.
În Alaska, femeile rămân însărcinate la vânătoare
Crescătorii de reni din Alaska obișnuiau, din vremuri imemoriale, ca, atunci când cineva pleca la vânătoare câteva zile, să-i ofere soția ca însoțitoare. Nu era un gest de servilism, era dovada bunei prietenii și a solidarității sociale. Firește, în drum, ea avea grijă de gospodăria itinerantă a vânătorului, de gătirea vânatului, de amenajarea cortului și de tot ce trebuia pentru ca vânătorul să se simtă lângă ea cel puțin la fel de bine cum se simțea și soțul. În mod neașteptat, la baza acestei cutume stătea credința eschimoșilor că femeia care a însoțit vânători de succes în periplul lor va naște copii mai mulți și mai sănătoși. Chiar și în ziua de azi, eschimoșii n-au nicio îndoială: ei au observat demult ca soțiile ținute toată ziua pe lângă casa omului gospodar nasc copii puțini și debili - poate din plictiseală.
Aborigenii își dau soțiile în... leasing
Principiile ospitalității sexuale sunt bine împământenite și printre aborigenii din tribul australian Arunta. A împrumuta propria soție unui prieten pe termen limitat este un semn de respect. Refuzul prietenului de a o primi este o jignire și chiar o umilire de neiertat, iar refuzul femeii de a se alătura, pe termen limitat, respectivului prieten al soțului l-ar îndreptăți pe acesta să-i aplice orice pedeapsă pentru nesupunere. Pe de alta parte, și prietenul are obligația de a respecta termenul, aducând personal respectiva soție înapoi la soțul ei. În caz contrar, soțul ar fi îndreptățit să meargă el să și-o ia, ceea ce ar atrage disprețul întregului clan, iar cel care n-a respectat termenul s-ar face de pomină. Unuia ca acesta nu-i va mai împrumuta nimeni niciodată vreo soție.
Rușii din Kamceatka, nonconformiști de secole
În nordul peninsulei Kamceatka, tradiția micilor comunități aparținând tribului Koriak cere ca orice musafir onorabil, poposit într-o familie la fel de onorabilă, să fie servit de gazdă cu ceai firbinte și... cu soția. Bineînțeles, și în acest caz, refuzul echivalează cu o jignire impardonabilă. Dacă, după un an de la un asemenea eveniment, în familie se naște un copil voinic, nu numai familia, dar și vecinii sărbătoresc evenimentul și îl felicită pe soț, care i-a ales soției sale o aventură atât de strălucită. Nu este un secret faptul că, în familiile din Kamceatka, se nasc mulți bebeluși debili, iar mortalitatea infantilă se află la niveluri foarte ridicate. Conform tradiției, vinovat pentru așa ceva se face numai tatăl, întrucât datina spune că bebelușii se fac mult mai voinici și mai sănătoși dacă, la nașterea lor, au pus umărul mai mulți tați.
Miresele vânătoare din Tibet
În Tibet, ar fi o jignire pentru un soț care se respectă dacă ar vedea cum trece timpul și nu pune nimeni ochii pe soția lui. O femeie este cu atât mai apreciată în familie cu cât este mai dorită în afara familiei. Ca urmare, tânărul căsătorit are motive să se simtă ofensat, dacă, în noaptea nunții, constată ca soția e virgină și, deci, până atunci nu a plăcut nimănui. E jenant să fii tu primul... Problema este foarte delicată pentru potențialele mirese tibetane, dacă ținem seama de faptul că, în respectivele zone, numărul bărbaților este mic. Crescători de animale și vânători, ei sunt mereu pe drumuri, întotdeauna expuși intemperiilor și muncilor grele. Media de viață la bărbați este mică, iar numărul lor se menține redus. Astfel, condiția socială a femeii este mai mult decat delicată, ea trebuind să atragă parteneri din rândul celor puțini.
(articol realizat din surse online)
