Generalul Gheorghe Mărdărescu s-a născut pe 4 august 1866, la Iași.
A urmat Școala de ofiţeri de infanterie şi cavalerie din Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1888, printre primii în promoţie, apoi Şcoala Superioară de Război, în perioada 1892-1894, şi cursurile de comandament de la Spandau (Germania). Cu o bogată cultură militară şi de specialitate, a dovedit calităţi deopotrivă în calitate de instructor şi de ofiţer de stat-major.
A fost avansat la gradul de general de brigadă în 1916, la general de divizie în 1918 și la general de corp de armată în 1927.
În timpul Primului Război Mondial, a fost șef de stat major al Armatei a 3-a române (august - septembrie 1916) și al Armatei a 2-a române (septembrie 1916 - ianuarie 1918). A jucat un rol esențial în bătăliile de la Mărăști și Oituz, în 1917.
Din februarie 1918 până în aprilie 1919, a ocupat funcția de inspector tehnic al Infanteriei. Între 1919 și 1920, a comandat Armata a 4-a română.
Generalul Gheorghe Mărdărescu şi-a dedicat armatei 40 din cei 72 de ani de viaţă, misiune de care s-a achitat mai mult decât onorabil. A urcat pe cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare, până la gradul de general de corp de armată şi ministru de Război.
A încetat din viață pe 5 septembrie 1938, la Neuheimbad, Germania.
(diferite surse)
