Rosa Luxemburg, teoreticiană marxistă poloneză și germană, s-a născut pe 5 martie 1871, la Zamosc, Polonia, într-o familie evreiască. A crescut la Varşovia, unde a urmat şcoala primară şi gimnaziul. Din adolescenţă, s-a implicat în mişcările radical-revoluţionare din partea poloneză a Rusiei. În 1886, era membră a Partidului Muncitoresc Polonez şi a fost printre organizatorii unei greve generale, urmate de uciderea câtorva dintre liderii partidului. Implicarea politică i-a adus ameninţări şi arestări, astfel că a plecat în exil la Zürich, în 1889.
A studiat filosofia, istoria, dreptul şi economia politică, dar şi matematica la Universitatea din Zürich, specializându-se însă în Știinţe Politice.
Şi-a susţinut doctoratul în 1898, cu teza ”Dezvoltarea industrială a Poloniei”. Între timp, a devenit un agitator cu vederi socialiste şi un ziarist cunoscut, dar şi un teoretician al mişcărilor sociale.
În Elveţia, a devenit membră a mişcării Internaţionalei Socialiste. A fost unul dintre liderii Partidului Social Democrat din Regatul Poloniei şi al Lituaniei. Apoi, alături de Leo Jogiches s-a implicat în crearea Partidului Socialist Polonez ce lupta pentru independenţa statului polonez şi ridicarea proletariatului.
În 1898, s-a căsătorit cu Gustav Lübeck, pentru a obţine cetăţenia germană. Imediat ce s-a stabilit la Berlin,
s-a implicat în activitatea Partidului Social Democrat German. Cu o minte ageră, dar cu o latură radicală puternică, prezenţa Rosei Luxemburg la Berlin şi intervenţia sa în mijlocul social-democraţilor germani a acutizat neînţelegerile interne ale acestora. Revoluționarul din ea se hrănea cu controverse şi interpreta teoriile marxiste, crezând cu tărie în necesitatea unor răsturnări revoluţionare violente care să ducă la punerea în practică a teoriilor marxist-leniniste. A publicat în limba germană mai multe manifeste prorevoluţionare, unul dintre cele mai cunoscute fiind ”Reformă socială sau revoluţie”.
Bun orator şi agitator, Rosa Luxemburg denunţa jumătăţile de măsură ale socialiştilor germani, limitarea acestora la instituţiile democraţiei burgheze, precum Parlamentul, şi, totodată, critica ineficienţa sistemului capitalist. Promova revoluţia proletară, dar și efectul pe care această revoluţie l-ar avea asupra evoluţiei proletariatului din întreaga lume.
În mod paradoxal, ea nu s-a încadrat niciodată curentului feminist, puternic în epocă, dar a considerat că o emancipare a proletariatului cuprinde şi emanciparea şi egalitatea femeii.
A încetat din viață (a fost asasinată) pe 15 ianuarie 1919, la Berlin.
(diferite surse)
