Dan Horia Mazilu, profesor universitar, critic literar, estetician și istoric literar, s-a născut pe 20 aprilie 1943, la Pitești.
A urmat Liceul „Nicolae Bălcescu” din Pitești și Facultatea de Limbi Slave a Universității din București. Și-a obținut doctoratul în Filologie cu teza ”Opera umanistului Udriște Năsturel în conetextul relațillor româno-slave”.
Inițial a fost cadru didactic la Facultatea de Limbi Slave. După 1990, a devenit cadru didactic la Catedra de Literatură română, trecând prin toate gradele didactice, până la profesor universitar. A fost decan al Facultății de Litere din București, în perioada 1994-2004. A ținut cursuri de Limba și literatura română la universităţile din Sofia și Viena.
Reputat cercetător în domeniul literaturii române vechi și al istoriei mentalităților, specialist în slavistică și paleografie, profesorul Dan Horia Mazilu a fost creator de școală și autor al unor volume de referință precum: ”Barocul în literatura română din secolul al XVII-lea”, ”Literatura română în epoca Renașterii”, ”Proza oratorică în literatura română veche”, ”Recitind literatura română veche”, ”Noi despre ceilalți. Fals tratat de imagologie”, ”O istorie a blestemului”, ”Voievodul dincolo de sala tronului”, ”Văduvele sau despre istorie la feminin”.
Reputatul medievist a încercat să scuture sintezele de istorie literară din amorțeala în care tindeau să se complacă. Adept al integralității procesului cultural și literar, precum și al conservării dinamicii sale lăuntrice, el nu a agreat fixarea unor limite rigide în periodizări. Și-a arătat preocuparea mai mult în privința fenomenelor culturale și literare ale începutului românesc de drum, pentru legăturile, intercondiționările, deschiderile și schimburile lor exogene. În același timp, a argumentat și a omologat împământenirea, în condiții istorice specifice, a unui nou spirit și ideal cărturăresc, care a condus la remodelarea viziunii asupra omului.
De-a lungul carierei, a fost distins cu Premiul „Titu Maiorescu” al Academiei Române și cu Premiul Asociației Scriitorilor din București, dar și cu numeroase recunoașteri științifice. A fost membru corespondent al Academiei Române și director al Bibliotecii Academiei Române din București.
A încetat din viață pe 16 septembrie 2008, la București.
(diferite surse)
