Dacă ajungi în Bruxelles şi ai epuizat alte atracţii – ai văzut muzeul instrumentelor muzicale, pe cel al ciocolatei sau pe cel al jucăriilor, te-ai plimbat prin Grand Place etc. – poţi, pur şi simplu, să te plimbi prin oraşul vechi.
Fiecare stradă e un muzeu în sine, dar unul viu, care îşi trăieşte prezentul cu aceeaşi forţă cu care îşi onorează trecutul. Bruxelezii sunt oameni ocupaţi, dar nu îţi lasă impresia că trăiesc doar pentru a munci, sunt veseli, inventivi, avizi de nou, eleganţi şi adaptaţi mileniului III. În imaginile de mai jos, un detaliu care face din Bruxelles un oraş frumos, colorat şi mereu surprinzător: aici, chiar şi pereţii spun poveşti.
Peretele pădure (foto 1) - La capătul unui gang, strălucitor în ploaia omniprezentă, intrarea într-un parc înverzit atrage călătorul. Abia la un pas îţi dai seama că parcul e o faţadă, un perete special pictat astfel încât să nu facă notă discordantă, să se încadreze în peisaj. Şi se încadrează atât de bine, că aproape intri cu capul în el...
Doi baieti (foto 2) – Pe o străduţă din Bruxelles, zugrăvită spre înălţimile cerului, se plimbă doi tineri lipsiţi de griji: unul blond, unul brunet, un flamand şi un valon, am putea spune. Numai de-ar fi şi realitatea la fel de simplă...
Domnul şi doamna (foto 3) – Eleganţi, păşesc din secolul trecut într-o intersecţie aglomerată o doamnă şi un domn, parcă miraţi să găsească oraşul atât de schimbat, şi totuşi acelaşi.
Peretele-artificii (foto 4) – E sărbătoare în Bruxelles, cu mic, cu mare, personaje de poveste se înghesuie să vadă artificiile. De fapt, peretele în sine este o reclamă a unei societăţi de profil. Eficientă, nu?
Peretele-reclamă (foto 5) – Tot reclamă este şi faţada aceasta, aparţinând unui mic magazin de muzică la mâna a doua: ce casete, CD-uri şi viniluri găseşti aici, mai rar am văzut! Cât despre modalitatea de a atrge atenţia, ce să mai zic?
Streşini (foto 6) - Chiar şi acolo unde lipsesc personajele, pereţii istorisesc poveştile caselor, ale streşinilor, ale străzilor oraşului.
