Am fost de curând în satul românesc Babele, oficial Ozyornoye, din raionul Ismail, Ucraina, la aniversarea a 150 de ani de la naşterea unui celebru fiu al locului, mareşalul Alexandru Averescu, eroul de la Mărăşeşti, de mai multe ori premier al României.
Din mai multe localităţi în care trăiesc români, au venit reprezentanţi ai unor asociaţii culturale. Sufletul manifestării era fostul primar al localităţii, Petru Şchiopu, preşedintele unei asociaţii ecologiste.
Liderul are de dus o cruce: vrea să refacă crucea din lemn a mareşalului Averescu, ridicată după moartea sa. Acum jumătate de veac, trei ani s-a lucrat în şcoală la acea cruce, acum distrusă. Avea şase metri înălţime.
Dl Şchiopu visează şi la un monument al lui Eminescu. „Noi ne chinuim de mult să-l aducem pe Eminescu aici. La Galaţi este statuia lui Mazepa şi sunt două cartiere cu mumele lui Mazepa… Poate ne ajută Euroregiunea Dunărea de Jos... Poate s-ar putea face un schimb de înţelegere”, mai speră dl Şchiopu.
Literele lui Ştefan Brăilă
Moş Brăilă îşi aminteşte: fiind elev într-a cincea, a lucrat la crucea-monument a mareşalului. L-am întâlnit în faţa bisericii. Se prezintă: „Pe ruseşte, mă numesc Stepan.” Şi adaugă: „Mai mult noi răbdăm de foame”.
La început numele a fost poreclă – a fost cândva un moş Ion care a venit aici din Brăila. Nea Brăilă se uită curios la cele câteva foi dactilografiate despre personalitatea mareşalului – doar trei mareşali a avut România!
„E scris în româneşte?”, nu-i vine să creadă, silabisind apoi încet, cu plăcere, un articol despre mareşal – nu are ochelarii la el. „Ai, mă-ncurc între ruseşte şi româneşte!”, zâmbeşte moşul, trecut prin atâtea… „Acuma, altă comedie: pe-aicea intră, pe-aicea iese!!” – spune, arăttându-mi urechea stângă, apoi cea dreaptă.
Îşi mai aduce aminte de-o zicere din tinereţe: „Care-i harnic şi munceşte are tot ce vrea/ Şi nimica nu îi pasă, nici de-i iarna grea!” şi „Sus în colţ pe dealu´ mare/ Cine doarme nica n-are!” Dar asta a fost pe vremuri…
Interzis!
„Davai-davai!”, zice părintele Ioan, luând-o înainte spre locul comemorării. Un personaj fermecător, care aminteşte de Ion Creangă. În drum spre placa memorială, pe uliţele largi, doar o mână de oameni. Poliţistul care s-a învârtit o vreme între şcoală, primărie şi biserică, a dispărut discret.
Cu părintele-n frunte, am mers la placa memorială de pe peretele şcolii – cam înghesuită acum de un aparat de aer condiţionat. Părintele e un găgăuz cu suflet de aur într-un sat majoritar românesc şi face aici slujbă de 28 de ani.
Slujba s-a ţinut în faţa şcolii închise – aprobare pentru desfăşurarea unui colocviu aici nu s-a dat! Se depune doar un coşuleţ de flori: din partea dlui Şchiopu personal, ca să nu i se impute că a adus o organizaţie. Cuvântul „organizat” sperie...
În faţa şcolii ridicate de tatăl mareşalului Averescu, Petru Şchiopu a spus un mic discurs. În care a menţionat şi că: „A trebuit să schimbăm programul, deoarece de la noi s-au luat semnături pentru ca evenimentul să nu aibă loc.” După slujba religioasă, „O fotografie pentru Istorie!” Mică!
La trântă pentru România
Când oamenii au plecat aproape toţi, lui Ivan Torca i-a venit să cânte din muzicuţă. Nea Vanea a învăţat la şcoala cea veche, acum dărâmată, cea ridicată de tatăl lui Averescu, profesorul.
Îmi spune mândru: „Eu am feciorul în România. El e în Bucureşti. Petea îl cheamă. Petruşa. El e şampion în Evropa.” E „trântaş”, adică practică luptele. „El pentru România se trânteşte! S-a trântit şi pentru România şi pentru alte ţări!”
Am găsit apoi pe Internet un Petru Toarcă, campion la lupte libere. Tatăl său n-a fost niciodată în România. Şi-a făcut „zăgan” – paşaport, dar nu-i vine să se pornească aşa departe.
Cântă şi la fluier: „Eu am fost cioban cândva, de la 14 ani.” Atunci a găsit o muzicuţă nemţească, cu care a făcut şi armata.
În Ucraina, urechile mari aud şi sub pământ!
Colocviul istoric despre Averescu, interzis la şcoală, s-a mutat... la bar. Un bar destul de elegant, săpat în pământ. Cu bucate ca la orice pomenire, binecuvântate de preot. Sub pământ ai voie să vorbeşti despre orice! Acolo am făcut schimb de amănunte despre viaţa mareşalului.
„Aici suntem mai puţin stresaţi de mediu şi de ceea ce ne înconjoară”, a răsuflat uşurat dl Şciopu. „Măcar că nu cred că suntem chiar absolut izolaţi de urechile mari... Încă o dată ne dăm bine sama de faptul că în ce situaţie ne aflăm noi, care-i atitudinea organelor de stat faţă de noi şi cât de greu ne vine să rezolvăm nişte probleme care de fapt nici nu-s probleme, ar trebui să poată fi rezolvate printr-un telefon. Situaţia mă face să spun nişte cuvinte pe care n-ar fi trebuit să le spun niciodată şi nicăierea, pentru că noi am avut de gând să facem ceva pentru oamenii de rând, cu care ne întâlnim zilnic şi care poate câteodată nici nu ne înţeleg, măcar că intenţiile sunt blajine şi bune”.
„Cotropitorul! Averescu
Presa din Odessa chiar a scris că la Babele unii vor să ridice monument „cotropitorului Basarabiei”. După socoteala că Averescu a condus victoria de la Mărăşeşti, care a contribuit la înfrângerea Germaniei, ceea ce a dus la pace, la negocieri şi la unirea Basarabiei cu România. Simplu, deci: Averescu e de vină!
Hâtru, părintele Ioan îi aruncă mai târziu preşedintelui asociaţiei ecologiste: dacă şi-ar adus măcar membrii organizaţiei, ar fi fost ceva lume la comemorare... „Pentru că, general fără armată, cum ar veni?” „Mă mir că au venit şi-atâţi! Contra mea lucrează o «armată». Cel mai mult o să avem de pierdut de-acum încolo noi, românii!”, spune Şchiopu.
Iar primarul din Babele, tânărul Grigore Cozma, completează: „Chiar azi, duminică, mi-a venit control la Primărie!” Eugen Tomac, fost consilier al preşedintelui Băsescu, şef al Departamentului pentru românii de pretutindeni, este un tânăr născut aici în Babele. Dar el nu era acum cu noi, era la Bucureşti…
Explicaţii foto:
1 - Doar o mână români curajoşi sau cărora le mai pasă
2 - Moş Brăilă s-a bucurat să citească în româneşte
