* Ai spart oala şi-ai mâncat sarmala! Strigarea care a făcut istorie în copilăria oricărui plod de oraş rezistă şi în epoca Facebook, o aud frecvent. Mai nou, e şi laitmotivul scandalului de la şcolile 17 şi 22... Cu ciorbă de burtă aţi încercat?
* Îmi plac mostrele sociale de umor involuntar. V-aţi dat seama că rămân cloşcă pe subiectul sarmalelor oferite elevilor de şase-şapte anişori. Conducerea uneia dintre unităţile de învăţământ implicate anunţă că a reziliat contractul cu popota care asigura cateringul copiilor, dar numai la cererea părinţilor şi a învăţătorilor. Chiar aşa, ce pretenţioşi sunt şi ăştia – n-au mai văzut toxiinfecţii sau Salmonella? Că directorul şcolii, dacă am interpretat corect informaţia, nu părea deloc îngrijorat. Sarmaua + Salmonella = Sarmonella.
* Am mai remarcat un aspect sensibil în povestea care pute a neglijenţă, a cantină de colţul străzii. Zice-se că patronul restaurantului care livra mâncare la şcolile deja pomenite nu s-a mai confruntat până acum cu asemenea probleme. Aoleu, ce bine e să taci uneori, ai avea şanse uriaşe de a fi trecut în cârdul filozofilor: păi, nu-ţi dai seama că antecedentele, cel puţin în acest domeniu, sunt de natură penală? La fel, victima unui accident rutier fatal s-ar putea lamenta – băi, să mor io, n-am mai murit până acum din cauza unei maşini! De obicei, doar mă prefăceam.
* Tot mai bine era înainte, bă! Da, înainte, când se dădea lapte şi corn; acel lapte subţire ca apa de la robinet şi cornul cu care îţi fragmentai căpăţâna... Că până şi viruşilor le era jenă să se apropie de asemenea produse aşa-zis alimentare.
* După atâta potol, ar fi loc şi de nişte udătură. Un producător de alcool care merge după mititei, seminţe şi alune (licoarea, nu producătorul) îşi dă silinţa să inventeze o bere pe gustul tuturor. Adică, va avea şi gust de bere, şi de bere fără alcool, şi de bere cu lămâie, şi de vin, şi de băutură consumată până la o oră rezonabilă? Neaşteptată caznă. Băiete, încă un rând!
