Dumnezeu să-i ierte pe amărâţii care care s-au prăpădit ca într-o cursă de rozătoare în hoitul fostei fabrici Pionierul din Bucureşti! Încerc doar câteva însemnări, şi nu pentru că ne aflăm în zi de Doliu Naţional, dar chef de glume proaste au numai cei care, deşi beneficiază de un sistem naţional de sănătate (păcătos, aşa cum e el), nu-şi vizitează deloc medicul de familie. Ar afla multe lucruri, aproape că le-ar conştientiza, deşi nu bag mâna în foc. Prin urmare o să mă întind în cel puţin două episoade:
1. Le cer iertare consumatorilor de media că fac parte dintr-o junglă în care o anumită Ana-Maria de la Antena 3 (parcă Roman i se mai zice crocodiloaicei hematofage) se laudă pe Feisbuc că are „cea mai tare meserie din lume”. Era fericită, biata înapoiată sufleteşte, că zăbovise ore întregi pe lângă nenorocitul ăla de club, că văzuse oameni agonizând, trupuri deja deposedate de viaţă... Or ziaristica nu e despre cadavre, Anuţă, draga mea, ci despre cum administraţia unui oraş, unei regiuni, poate permite funcţionarea unui cavou pe post de club de noapte. Stativele de presă n-ar trebui să prezinte nici măcar rubrica de horoscop.
2. În rubrica de sâmbătă scriam despre costumul de inspector ANAF ca fiind cel mai înfricoşător pentru bairamul de Halloween. Am prieteni care se plâng că pentru un minus de câţiva lei în casă (nu din cauza tonelor de carne expirată, cum s-a întâmplat anul acesta pe litoral) au riscat închiderea prăvăliei de pe urma căreia îşi câştigă existenţa. În antiteză, clubul acela din buricul Capitalei, şi câte or mai fi în ţara asta pustiită mintal, respira fără autorizaţie, fără ca vreun nene cu extinctor şi cască să-i calce pragul. Sunt foarte dure controalele pompierilor, îl auzeam la televizor pe un patron de discotecă. Desigur. Foarte stricte sau lipsesc cu desăvârşire. Dacă vinzi un biscuite Eugenia expirat de două zile ajungi coleg de celulă cu Bunea-Stancu, nu şi când deţii un spaţiu pentru evenimente care se poate aprinde şi de la o scânteie de adrenalină.
(va urma)
