„De când s-a închis Cocseria, toată lumea îmi spune că la Galaţi aerul este mai puţin poluat. Eu respir la fel de greu în anumite momente ale zilei, dar când doi îţi spun că eşti beat te duci să te culci”.
„Aşa că am căutat în altă parte explicaţia pentru alergiile mele, pentru problemele de respiraţie pe care le am. Dar şi pentru faptul că zilnic la mine în casă intră o cantitate mare de praf”.
„Pot să şterg praful de două, trei ori pe zi, a doua zi apare din nou. Este peste tot, te înăbuşă. Străzile sunt pline de praf, e pământ peste tot, aerul e plin de praf, dacă plouă te umpli de noroi. Ai zice că trăim la munte sau în cine ştie ce gloduri de la sat”.
„Hainele care atârnă la vânzare prin piaţă sunt prăfuite, legumele de pe tarabe sunt murdare de praf. Întregul oraş ar trebui spălat bine, stors şi pus la uscat. De unde iese atâta praf din noi?”, se întreabă Niculina Iacob.
Să nu fi văzut cititoarea armatele de măturători care ridică praful mutându-l dintr-un loc în altul?
