Pârjoliţi de arşiţa prelungită, arborii de pe Domnească, şi în special teii care au dat renume Galaţiului, suferă cumplit de sete şi riscă să se usuce complet în doar câteva zile. De cel puţin două săptămâni n-au parte decât de uscăciune şi fierbinţeală! Dacă SC Gospodărire Urbană, societatea Primăriei, şi-ar face milă de ei sau măcar datoria să-i ude, ar avea şanse să mai apuce să facă umbră şi generaţiilor viitoare. Dacă nu, riscă să se prăpădească uscaţi în doar câteva zile.
Este incredibil şi revoltător modul în care sunt lăsaţi să se stingă de sete arbori care au făcut istorie şi au adus glorie străzii Domnească şi au făcut din Galaţi „Oraşul Teilor”. De la Parfumul Teilor, în sus, spre strada Basarabiei şi mai departe spre căminele studenţeşti, zonele verzi îngustate de asfaltul crăpat şi sărit, copacii şi în speciali teii urlă după un strop de apă. La rădăcini, pământul e crăpat şi prăfos, semn că n-a mai avut parte de un strop de apă de cine mai ştie când. Coroanele copacilor sunt pe alocuri ruginii de uscăciune, iar frunzele rămase încă vii sunt pleoştite sau chircite sub dogoare. Copacii de pe Domnească, ultimul avanpost în calea soarelui cu cod galben de caniculă, nu pot merge la supermarket să-şi ia o apă plată… În schimb, SC Gospodărire Urbană ar putea să-i ude, că doar face parte din atribuţiile sale. De exemplu, dacă ne amintim bine, la începutul lui mai, scriam tot în ziar că mai mulţi angajaţi ai SC Gospodărire Urbană udau de zor palmierii, panseluţele şi gazonul de pe scuarul Brăilei, "murat" deja de ploaie! Normal, cel mai bine se irigă pe ploaie!
Nu e însă deloc de glumă! „Galaţiului i se spunea Oraşul Teilor şi era frumos să mă plimb pe aici în tinereţea mea. Dar la cum arată acum teii şi arboretul de pe Domnească, în scurtă vreme n-o să-i mai avem!”, ne-a mărturisit dl Dumitru, un pensionar care ne-a văzut preocupaţi de soarta copacilor. „Este prin excelenţă strada elitei. Este un fel de Calea Victoriei, dar cu trotuare mai largi, plantate cu tei mirositori şi castani stufoşi. Este unică în ţară la noi prin aspect, curăţenie şi lungime”, scria Ghe. Cristescu, în „Farmecul Dunării şi Galaţii”.
Teii şi ceilalţi arbori de pe Domnească ar putea fi totuşi salvaţi dacă ar fi udaţi cu câteva cisterne de apă, câteva zile la rând. De cine? De către SC Gospodărire Urbană, desigur, că doar de asta există. Dacă nu, primăverile îmbătate de mireasma teilor în floare vor deveni doar amintire.
