Bun găsit, din nou, în Galaţiul situaţiilor absurde, al paradoxurilor pe care autorităţile locale fie se fac că nu le văd, fie de-a dreptul le întreţin. Vă invităm astăzi într-un adevărat cuibuşor de nebunii financiare şi paradoxuri, în Parcul Industrial. La câţi bani şi câte promisiuni s-au îngropat - „investit” în acest obiectiv care, iată, merge deja pe zece ani, ar trebui ca, la fiecare săpătură, să dai peste minicomoară.
Parcă-mi şi răsună în urechi promisiunile anuale ale fostei administraţii „Calc peste cadavre şi Parcul Industrial va fi gata în acest an!”. Şi uite-aşa s-au scurs lunile şi anii, şi Parcul tot nu e gata. Cum Dumnezeu să fie când în loc să-i facă drum, apă, canalizare, gaze, curent electric şi platforme, autorităţile s-au apucat să-i facă sediu administrativ?! Ce-i trebuia chelului, tichie de mărgăritar! Dacă dă Domnul, Vega şi Super A Plus K, la anul poate că Parcul va fi gata să-şi primească investitorii. E greu de imaginat cine şi-ar putea dori să vină în mijlocul tarlalei şi să se apuce să-şi ridice hale de lucru şi toate celea, cert este că preţul de concesiune este foarte mic - 0,5 euro pe metru pătrat. Iar la această sumă se mai adaugă 0,1 euro pe metru pătrat pentru utilităţile comune - iluminat, pază, întreţinerea drumurilor de acces. Ar trebui să-l vedem o dată gata, asta ar fi cel mai important, ca să nu ne mai stea în coaste temerea că am putea pierde titlul de parc industrial şi am fi obligaţi să returnăm banii daţi de guvern, başca nişte suplimente la taxe şi impozite. Absurd, dar foarte adevărat!
