Pe vremea doctorului Vesa, celebru depanator de creiere omeneşti (fie-i ţărâna corespunzătoare şi uşoară!), moş Ion Mutelcă a făcut supărare mare la inimă, şi asta a-nceput să i se fâlfâie rău de tot. Pe holurile şi pe pereţii sectorului de la internare erau aşa de mulţi şi diferiţi gândaci, încât bolnavul a sărit de pe fix, a făcut dambla în consecinţă şi, astfel, n-a mai ajuns la cardiolog, ci la neurolog. În urma tratamentului, iată ce simptome i-au trecut p ...

Din colecția "Cele mai mai frumoase poezii cvasi/bulevardiere rămase tablou”(!) bună seara - bună seara-(i) doamna mea,sunt nimic umplut frumos cu mucava,sunt un zero supra tot, sunt loz în plic,şi mă joc, şi mă tot joc, şi nu câştig (!)(!) toată viaţa (m)-am jucat şi am pierdut -ce zadarnic, ce naiv, ce belzebut! -sunt un prost risipitor, nu am noroc,lumea râde că nu ştiu nici să (mă) joc (!)(!) am jurat să mă opresc, să stau frumosşi cu minte, şi să pun dispreţ pe ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"(!) şi ieri, şi-alaltăieri – demult, demult –mă aflu-ntr-o răscruce, CA-N POVESTE,şi stau aşa, n-am încotro, nu ştiupe care drum se află CINE ESTE (!)(!) pe care să apuc? – mă tot întreb –căci toate sunt la fel, şi fiecaree lung, e scurt, misterios, ne/drept –mă-nlănţuie această întrebare,dar nimeni nu s-arată – dincotro? –să-mi dea răspuns, lumină, dezlegare (!)(!) măcar un ochi din cer sau din tartar, ...

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou"Cer iertare, Mamă - sunt încet,/ viaţa asta-ncepe să mă doarăşi-mi aduce-aminte cum, atunci,/ nu credeam c-aud ultima oarăo tăcere ca un fel de-adânc/ în odaia dinspre miazănoapte,şi un fel de strigăt lung şi surd,/ şi un fel de multe alte şoapte,nu credeam că văd un început/ de plecare printre „ce” şi „cine”,printre lăcrămioare şi cicori,/ printre dumitriţe şi gherghine !!!Cer iertare, Mamă - n-am ştiut/ s� ...

Omul acesta-i alcătuit din pace şi iubire. Omul acesta nu-i niciodată omul acela, indiferent din care parte a vieţii îl priveşti şi-i cercetezi apropierea. Omul acesta vede înălţare de fiecare dată, când se întâmplă/petrece coborâre în lucruri. Când pleacă, ori când se întoarce, ori când nu pleacă şi nu se întoarce, însă cheamă şi binecuvântă numărătorul şi numitorul lumii, omul acesta îndreaptă şi netezeşte obrazul pământului, să nu se împiedice nicioda ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"pe marginea Cărării din/spre tinesunt lacrimi fără glas şi rugăciuni,la capete-s biserici care-aşteaptă,şi clopote pe care să le sunicând vii sau când te duci în căutareatimpului tău amestecat cu-al meu,s-audă începutul şi sfârşitulunde-i stăpân şi iartă Dumnezeu –şi unde totul stă într-o secundă,SUB SEMNUL SFÂNT AL TRISTULUI MEREU !!!pe marginea Iubirii din/spre tinesunt numai ochi de pasăre cântândn-întâ ...

Din cauza aceasta, şi numai din cauza aceasta, trebuie să înţelegi că aşa-zisul „măr interzis” a fost îngăduit totdeauna. Dacă nu era permis, nu eram nici eu, să umblu cu prolegomene, dar nici tu, să bagi la cap despre necesitatea ispitei şi despre imposibilitatea fiinţei în lipsa un banal şi dulce şi acru şi fără de moarte măr. Un singur exemplu-i suficient pentru a realiza importanţa vitală a cestui pom ademenitor, mai ales când locuieşte-n grădina altuia. Dacă a ...

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou"!a fost frumos foarte frumos/ nu cred că a mai fost vreodatăceva mai mult ceva mai rar/ secundă mai îndelungată!!nu cred... fiindcă nici acum/ şi cred că nici o altă oarăalt cineva n-a mai umblat/ cu sufletul pe dinafară,alt cineva n-a mai venit/ când toată lumea stă sau pleacăalt cineva n-a spus de ce/ când toată lumea spune dacă!!alt cineva n-a mai plecat/ când toată lumea stă sau vinealt cineva nu-i oare ce/ când lum ...

Să nu te mai prind la poarta mea, că-ţi rup picioarele! Ce tot mă deranjezi atâta? Ce tot îmi tulburi bagajul în fiecare zi? Ţi-am spus că nu-s pregătit pentru tine, pentru o relaţie strânsă cu persoana şi personalitatea ta? Nu numai o dată ţi-am atras atenţia că nu-s de nasul tău, dar tu, plină de morgă şi încăpăţânată, vii fără oprire la uşa mea, la geamul meu, în odaia mea... şi chiar vrei să-mi intri până-n suflet, chiar vrei să mă locuieşti, chiar vrei ...

Din când în când, cam de două ori într-o viaţă (prima oară, la Sosire... şi, a doua oară, la Plecare), nenea Unu bate la poarta lui moş Ion Mutelcă, îl salută cu tot respectul din centrul şi din marginea Infinitului... şi-l roagă frumos să-i aducă şi să-i arate răbojul. Aseară, chiar c-o clipă înainte de-a răsări Luna plină şi goală, când greieri murdari de tristeţe şi praf îşi încearcă puterile şi-şi trimit în văzduh ultimele acorduri/dezacorduri ale De� ...