Daniel Cătălin Hodorogea a văzut prin luna februarie că este un post liber pentru un profesor de Educaţie fizică la el în comună, la Lieşti. A fost unul dintre acele momente de cotitură, în care te hotărăşti să-ţi schimbi radical viaţa, chiar dacă simţi că există foarte multe riscuri. A avut doar cinci luni la dispoziţie în care să înveţe, după ce pierduse de mai bine de patru ani contactul cu şcoala. Dar a luat 10 la Ttularizare!
"Când m-am hotărât să plec în Anglia, în 2015, eram profesor de Educaţie fizică la Şcoala de la Fundeanu (Drăguşeni) şi aveam un salariu de 1.100 de lei, deşi luasem şi Definitivatul cu 9,75. Voiam să-mi fac nuntă, să-mi pot întemeia o familie, să-mi fac o casă. Nu aş fi avut cu ce", sună ca o scuză mărturisirea tânărului din Lieşti.
În Anglia a lucrat ca bucătar. Întâi a făcut sandvişuri pentru o firmă mică de catering, apoi a avansat la platouri frumoase la Londra, la unul dintre cei mai luxoşi distribuitori de mâncare gătită. Pentru că voia să-şi termine mai repede proiectele la care lucra a muncit şi câte 16-17 ore pe zi. A fost extenuant. Dar acum crede că a meritat. Are o familie şi un acoperiş deasupra capului.
Şi-a găsit ursita în Portugalia
"Pe soţia mea am cunoscut-o în anul II de facultate, în Portugalia, unde am mers cu o bursă Erasmus. Venise şi ea tot cu bursă, din Bucureşti, unde studia Ştiinţe sociale. Am plecat apoi în Anglia amândoi, acolo ni s-a născut şi fetiţa, care are acum doi ani. Mi-am dorit să mă întorc în România, chiar dacă e corupţie. Eşti totuşi la tine acasă. Aproape de ai tăi. Când a murit bunicul, m-am chinuit trei zile să găsesc un avion ca să ajung la înmormântare. N-am găsit nimic nici cu escală de câteva ore. Nu mai vreau să păţesc aşa ceva", curg motivele pentru care a dat cu piciorul unei cariere în care deja îşi făcuse un nume la Londra.
"Riscam să n-am ce-i da copilului să mănânce"
După ce s-a hotărât să revină în România, banii s-au terminat repede. Aşa că a avut o motivaţie în plus: "Dacă nu prindeam un post la Titularizare, riscam să nu am ce să-i dau copilului să mănânce. Am stat cinci luni, zi de zi, cu burta pe carte. Şi am mai avut şi grijă de cea mică, pentru că soţia a găsit ceva de lucru", povesteşte profesorul de Educaţie fizică.
Din nefericire, la Titularizare nu a putut opta pentru catedra de la Lieşti, chiar dacă a luat nota cea mai mare. Postul respectiv a fost ocupat la pretransfer, aşa că ajuns din nou la Drăguşeni, singura şcoală unde erau locuri pentru profesorii de sport. Într-un fel, a ajuns acolo de unde a plecat acum patru ani, dar în prezent are o familie, are casă, chiar dacă nu e terminată, e locuibilă, iar salariile sunt ceva mai mari în Învăţământ.
E hotărât să facă un an naveta, cu maşina personală, numai să nu o ia de la capăt cu examenul de Titularizare. Şi speră că la anul va prinde un post la pretransfer, dacă nu la Lieşti, măcar mai aproape. Îi place să lucreze cu copiii şi este o fire conştiincioasă, s-a apucat deja să-şi scrie planificările, deşi mai e o lună până la începerea cursurilor.
Bucătăria a rămas la nivel de pasiune, mai găteşte acasă pentru fetiţă, dar şi când vrea să-şi impresioneze oaspeţii. Vrea să participe la Master Chef şi speră să fie selectat.
