Pandemia de coronavirus domină, de o bună perioadă, întreg sportul mondial şi anunţă că ne va ţine departe de tribunele arenelor sportive încă mult timp, nouă rămânându-ne doar obligaţia de a ne supune rigorilor acestor vremuri. După două luni în care „am stat acasă”, am încercat o scurtă evadare din această stare, alături de un apreciat slujitor pe tărâmul sportului, Sergiu Stancu, antrenorul care a reuşit cu CSM Arcada Galaţi să câştige primele două titluri de campioană din istoria voleiului masculin.
- Domnule profesor, cum gestionaţi această perioadă atât de greu de suportat?
- De bună seamă, parcurgem o perioadă pe care nici în cele mai negre gânduri nu ne-am imaginat-o. Aceasta-i situaţia, a trebuit şi trebuie trebuie să ne conformăm, gândindu-ne că această carantină se va încheia cât mai repede, iar oamenii sportului, includ aici şi spectatorii, se vor întoarce la ceea ce au făcut toată viaţa – competiţia, perioadă de care ne este tot mai mult dor. Toată această perioadă o petrec acasă, la Constanţa, în speranţa revenirii în arena competiţională. Încă nu se ştie cum se vor derula lucrurile. Până atunci, mă uit în urmă la realizările ultimilor ani şi port, frecvent, dialoguri cu jucătorii cu care am dobândit ultimul succes. Am vorbit şi vorbesc cu Carrasco (Venezuela), Cabrera (Porto Rico), cu căpitanul echipei Hernan, cu olandezul Nils, dar şi cu conaţionalii noştri, Bala, Matei, Cristudor şi vecinul de peste Prut, Vasile Talpă.
- Am dori să le prezentăm cititorilor noştri date despre activitatea antrenorului Sergiu Stancu prin care să vă cunoască şi mai bine.
- Am 38 de ani, căsătorit şi, practic, întreaga activitate s-a desfăşurat pe terenul de volei sau în vecinătatea lui. Am debutat foarte de timpuriu, iar trecerea de la statutul de jucător la cel de antrenor s-a petrecut aproape brusc. S-a întâmplat la Tricolorul Ploieşti cu aproape 4 ani în urmă. Venisem aici după desfiinţarea echipei Tomis Constanţa, unde am jucat o jumătate de sezon, încheiat pe locul al cincilea, perioadă care a coincis cu încheierea activităţii mele de jucător. A urmat un an întreg extrem de fructuos, în care am câştigat campionatul şi Cupa, cu mine în postura de antrenor. Aveam deja calificarea necesară, pentru că în perioada în care am jucat la Craiova am absolvit cursurile FEFS şi masteratul. S-a întâmplat şi la Ploieşti ceea ce avusese loc la Constanţa, clubul retrăgându-se din competiţie din motive financiare. Astfel am ajuns din nou în Grecia, unde fusesem ca jucător, de data aceasta ca antreor la PAOK Salonic. Aici am avut calitatea de antrenor un tur de campionat, iar din diverse motive a trebuit să închei convenţia. Aşa am ajuns, în iarna lui 2018 la Arcada Galaţi.
- Aici a continuat ascensiunea şi în două sezoane, ultimul un pic mai scurt, aţi cucerit două titluri naţionale. A fost greu, a fost uşor?
- Nici una, nici alta. La Galaţi am întâlnit condiţii excelente de performanţă, o conducere cu oameni de mare experienţă. Am beneficiat şi de un sprijin profesionist din partea celorlalţi membri ai staffului tehnic: antrenorul secund Răzvan Tănăsescu, Eugen Pascale - kinetoterapeut şi preparatorul fizic Carlo Satti. În returul 2018-2019 ne-am impus cu Arcada la potou, pentru ca ultimul sezon să-l dominăm de la un capăt la altul, astfel că play-offul – nefinalizat – ne-a găsit cu un avantaj considerabil de puncte: 10 faţă de Craiova şi ecartul a crescut faţă de celelalte urmăritoare – Dinamo şi VM Zalău. Aşa că decizia FR Volei de a hotărî încheierea sezonului nu a putut întâmpina nici un fel de oprelişti, toată lumea fiind de acord.
- Au fost şi alte realizări importante în ultimul sezon, 2019-2020...
- Într-adevăr, pe lângă cele două titluri a fost şi o Supercupă. Dar cea mai importantă a fost prezenţa în competiţiile continentale. În ultimul sezon, am disputat şase meciuri în care am înregistrat patru succese. În Champions League ne-am prezentat foarte bine în dubla cu Vojvodina Novisad (cu o victorie şi o înfrângere), eliminarea datorându-se „setului de aur”, câştigat de sârbi. Părăsind CL, am continuat în CEV Cup, unde am eliminat campioana Finlandei, cu două victorii, şi am continuat cu puternica echipă a Turciei – Galatasarai Istanbul, cu o victorie (3-2) şi înfrângere la scorul de 0-3.
- Toate aceste realizări vă onorează pe toţi cei implicaţi. Dar să ne spuneţi ceva şi despre viitor.
- Aşteptăm cu toţii depăşirea acestei perioade, pentru a putea lua deciziile corespunzătoare. Atâta pot să vă spun deocamdată, că voi continua la Galaţi. Aici am găsit terenul propice marii performanţe, concretizat şi în cele două titluri într-o perioadă de timp extrem de scurtă şi cred că vom putea repeta frumoasele împliniri. Despre lotul de jucători nu se pot spune multe lucruri, mai este suficient timp, dar sunt sigur că, împreună cu patronatul şi conducerea clubului, vom găsi cele mai bune soluţii.
