C, B, A și M - patru litere care, citite separat, nu spun mare lucru. Împreună, însă, formează acronimul CBAM, reprezentând Mecanismul de Ajustare a Frontierei de Carbon, un instrument gândit de Uniunea Europeană (UE) și care, contrar intențiilor nobile, ar putea pune la pământ siderurgia și construcțiile navale din Europa, din România și, evident, din Galați.
Cei doi piloni de sprijin ai economiei Galațiului, combinatul siderurgic și șantierul naval, trec în același timp printr-o perioadă de frământări, subiect despre care „Viața liberă” a scris de mai multe ori. Tot împreună, Liberty și Damen ar putea fi victime ale CBAM, mecanismul care, deși este menit să protejeze industria siderurgică, va duce în mod paradoxal la o reducere a cererii de oțel produs în UE. Iar reducerea cererii va afecta o întreagă serie de alte sectoare industriale, iar printre care cele mai lovite ar putea fi construcțiile navale.
Pentru prezentarea în detaliu a acestui fenomen ar fi nevoie de câteva pagini de ziar, spațiu de care nu dispunem. Subliniem, în schimb, cele mai importante aspecte, cu ajutorul informațiilor oferite de directorul Asociației Naționale a Constructorilor de Nave (ANCONAV), gălățeanul Gelu Stan.
Ce este CBAM
Mecanismul de ajustare a frontierei de carbon (CBAM) este instrumentul UE pentru a pune un preț echitabil carbonului emis în timpul producției de bunuri cu consum intens de carbon care intră pe teritoriul UE și pentru a încuraja producția industrială mai curată în țările din afara UE. Introducerea treptată a CBAM este aliniată cu eliminarea treptată a alocării de cote gratuite în cadrul Sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) pentru a sprijini decarbonizarea industriei UE.
CBAM vizează importurile de produse considerate poluante - ciment, fier și oțel, aluminiu, îngrășăminte, produse pe bază de polimeri, hidrogen sau amoniac. Mecanismul va funcționa prin achiziționarea de certificate de către importatori. Pentru șantierele navale, importurile de tablă din oțel și aluminiu din țări non-UE sunt supuse CBAM, afirmă directorul ANCONAV.
Implicațiile asupra construcțiilor navale din România și Europa
Navele construite în UE suferă de un dezavantaj competitiv în comparație cu nave similare construite în afara UE. Există costuri suplimentare din cauza prețurilor mai mari ale oțelului (supuse ETS, dacă este produs în UE, sau CBAM, dacă este importat), în timp ce, de exemplu, șantierele asiatice de construcții navale sau cele din Turcia nu trebuie să plătească pentru emisiile lor de gaze cu efect de seră și beneficiază în continuare de subvenții interne sau alte măsuri de sprijin.
„Pentru produsele din domeniul de aplicare al CBAM, eliminarea progresivă a certificatelor gratuite nu numai că va duce la o creștere a costului acestor produse, ci și a tuturor produselor din aval, atunci când sunt produse în UE. De exemplu, eliminarea treptată a certificatelor gratuite ETS pentru producția de oțel în Europa poate duce la produse siderurgice europene mai scumpe, ceea ce înseamnă că Liberty Galați (sau oricum se va numi în viitor) va fi necompetitiv.
Navele construite în Europa cu oțel (sau aluminiu) produs sau importat în Europa vor deveni chiar mai scumpe decât în prezent, și mai scumpe decât navele similare construite în Asia, ca efect de domino al creșterilor costurilor oțelului sau aluminiului din UE.
O navă construită în străinătate, cu oțel produs în străinătate, va rămâne cea mai ieftină opțiune, inclusiv pentru armatorii din UE, deoarece acest scenariu nu se încadrează în CBAM. Prin urmare, CBAM duce la un dublu stimulent negativ. În special materialele produse în UE (de exemplu, oțelul) vor deveni mai scumpe decât cele produse în țări străine, în timp ce activități precum construcția corpului navelor vor fi probabil externalizate în continuare către țări străine, din motive de cost. Întreaga piață (inclusiv intra-UE) ar putea genera o creștere structurală a prețurilor de până la 200-250 de euro pe tona de oțel.
Prin urmare, în timp ce CBAM a fost conceput pentru a crea condiții de concurență echitabile între producătorii din amonte, acesta ar putea face opusul pentru industriile din aval, cum ar fi construcțiile navale. O astfel de situație ar fi deosebit de revoltătoare într-un moment în care UE ia în considerare necesitatea de a fi (deveni) mai puțin dependentă de națiunile străine pentru a-și proteja autonomia strategică și a-și consolida reziliența și securitatea economică”, afirmă directorul ANCONAV.
Vinovații, la Bruxelles
Conform lui Gelu Stan, vinovații fără vină pentru această situație sunt, „din păcate, toți politicienii României, dar în principal foști și actuali europarlamentari, care au votat la Bruxelles, din incompetență, acest mecanism care a pus la pământ industria Galațiului și nu numai. Acum se bat cu pumnul în piept că vor să salveze ceea ce tocmai au stricat. Halal aleși... Ne merităm soarta”.
Reacția „ANCONAV-ului” polonez
Dintr-o reacție a organismului polonez similar cu ANCONAV, spicuim: „Unul dintre principalele motive ale lipsei de competitivitate a oțelăriilor europene - instalații extrem de mari consumatoare de energie - este creșterea costului energiei electrice, precum și creșterea treptată a costului achiziționării de certificate de emisii de CO2, deoarece certificatele EU ETS gratuite sunt eliminate treptat. Ambii factori sunt rezultatul reglementărilor climatice ale UE. Cu toate acestea, reglementările actuale, care se concentrează exclusiv pe materia primă (oțel), creează un risc serios de destabilizare a lanțului valoric în industria navală poloneză și europeană și, mai larg, în întregul sector de producție.
Fără o protecție paralelă pentru produsele din oțel înalt prelucrate - cum ar fi navele, navele de război și echipamentele maritime fabricate în Polonia și în UE - creșterea tarifelor la oțel și introducerea CBAM vor duce la o pierdere permanentă a competitivității industriei noastre, oferind un avantaj uriaș concurenților noștri globali”.
„Introducerea unor tarife mai mari pentru oțel și introducerea reglementărilor CBAM vor fi o lovitură foarte puternică pentru competitivitatea industriei construcțiilor navale din Polonia și din Europa. Nicio optimizare a producției prin robotizare sau utilizarea digitalizării, inclusiv IA în cel mai bun «șantier naval al viitorului» din UE, nu poate compensa o diferență atât de mare în prețul materiei prime”, mai spun polonezii.
Piața certificatelor de carbon, „risc existențial”
Mai multe țări, printre care și România, au cerut, săptămâna trecută, Comisiei Europene să revizuiască Sistemul de Comercializare a Certificatelor de Emisii (ETS), calificând cadrul actual al legislației drept un „risc existențial” pentru numeroase sectoare industriale cheie, potrivit unei scrisori consultate de Euronews și citate de Economedia.
Scrisoarea, semnată de liderii Austriei, Cehiei, Croației, Greciei, Ungariei, Italiei, Poloniei, României și Slovaciei, solicită executivului european să prelungească alocările gratuite de carbon după 2034, afirmând că, în caz contrar, industriile lor nu vor putea face față costurilor.
Cele zece țări susțin că piața de carbon a UE evoluează prea rapid, punând presiune asupra companiilor deja afectate de creșterea puternică a prețurilor la energie și de inflația persistentă. Rezultatul, avertizează acestea, este o amenințare tot mai mare la adresa nucleului industrial al Europei și, implicit, a forței economice a continentului.
