NEC PLUS ULTRA - Viaţa Liberă Galaţi

Din colecția "Cele mai frumoase poezii rămase tablou" Motto: "plânge arta la vamă,/ a dracului plânge - frumoasa mea, ia-mă/ la tine în sânge!" (Iolanda Cremene)(!) aud cum vine liniştea cu carulşi-mi intră-n cap, în suflet şi-n picioare,şi cum această umbră a tăceriiîmi dă de înţeles că nu mai arenici…

Din colecția "Cele mai triste poezii rămase tablou" vin lupii toţi, acuma!... i-auzi? - nu mai rezistăflămânzi, fără lupoaice, cu lăcomia tristă,cu ochii duşi aproape de stins, fiindcă n-auvăzut măcar o umbră de căprioară!... hau!hau! hau!... cât mai încoace, spre sat, spre îndurare -unde or fi, acuma, atâtea căprioare?pe una…

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) vioara cântă singură când tace/ violonistul... iată-l cum aducedeparte(le) încoace, mai încoace,/ cu ochii duşi, amirosind a cruce,aproape, mai aproape, până-nchide/ pleoapele şi porţile... şi pânăcând ultima secundă-l mai îngână/ din marile celeste carotide,din marile aorte siderale,/ prin care vlaga lui…

Din colecția „Cele mai frumoase poezii rămase tablou” (!) cică se duce să seducă şi s-aducăla începuturi) ce s-a dus!...ce a rămas,din ce a fost, im/pur în pururi?...Stradivarius,cică e viu şi dă-(n) acorduri...ceas de ceas (!) (!) cică-i sătul de lutieri fără urecheşi care pun lemn de vioare-n limbi de…

A văzut un popă negru însoţit de-un popă verde însoţit de-un popă roşu însoţit de-un popă gri... se uitau cum trece apa, cum nimica nu se pierde, cât de mică e distanţa dintre-a fi şi a nu fi! Mângâiau nişte icoane aurite şi-argintate, nişte cruci cu pietre scumpe, nişte busuioc…

Şi tu vrei(uri)... şi eu vreau(ri)/... mergi cu mine pe coclauri? mergi la vale să încerci/ verde vertical în vergi de alun, de corn, de salcă?/ şi să vezi pe unde calcă zimbrul? şi pe unde cântă/ mierla sfântă şi (în)frântă de urâţi, de răi, de fiare/ oarecum şi oarecare?…

Moto: "şi pleacă de-acasă odată cu luna/ s-aducă nectar pentru flori de caişi.../ pe urmă rămâne în flăcări fântâna/ şi-un cântec de greier cu ochii închişi" (Iolanda Cremene) Vino la mine (astăzi) să mergem până ieri... ne cheamă regi, regine, şi prinţi, şi cavaleri, ne-aşteaptă chiar şi sclavii mai fericiţi…

Sălbatici şi singuri să stăm sub salcâmi, sub sălcii, sub stele... acelea-s aceste-n adâncul Atunci, acestea-s acele! Acestea-s acele-n înaltul Acum, trecute-n icoane, pe jos, şi pe sus, şi sub scut, şi pe scut... sfinţi Iovi, sfinte Ane! Aceasta e Luna aceea de când voia să ne spună: voi sunteţi…

Şi-apoi va să-nceapă ce caut şi-aştept de-o viaţă întreagă: urât sau frumos, mizerabil sau pur, de tot ori oleacă! Mi-a spus cineva că-i lumină şi cald, că-i dulce şi verde, că-i lene şi somn, veselie şi vis... şi nimeni nu pierde! Şi alt cineva mi-a şoptit că-i murdar şi beznă…

Spune-mi două doine, mamă.../ şi o doină de plecare!... tare zici frumos şi bine/ când mă uit şi totu-i gata, când căruţa-i pregătită/ şi plâng boii în picioare, când ograda plină-i toată-n/ largul ochilor lui tata! Uite, se îndoaie timpul,/ scârţâie şi se opreşte, zice trei cuvinte, intră/ şi aprinde-o…

Moto: "Copacii înfloresc instantaneu... şi clopotul se aude ca o chemare acasă" (Iolanda Cremene) Când mă văd, păsările se adună şi intră în zbor şi pleacă departe de gândurile şi intenţiile mele... (nu ştiu de unde au aflat că sunt condamnat să port în spinare un cer apăsător şi fără…

Aici a fost un câine...stă scris pe aer: câine, ham-ham şi cuţu-cuţu...atât a mai rămas din cel ce-a fost stăpânul (prietenul) livezii: alb, negru, viu, credinţă, respect, menire, ceas! Din cel ce-a fost un singur obişnuit s-aştepte apa şi osul, joaca şi vorba de alint, a mai rămas doar timpul…