Înghesuială, fum gros de mici, explozie de gunoaie, măsuţe şi mescioare pline de kitsch-uri cu leduri, miros de vin şi ţuică fiartă în termosuri sau oale suspecte, pop-corn, mere trase-n caramel dubios, vată de zahăr pe băţ, baloane de tot felul şi play-back peruan sau rock. Aşa a arătat Sfântul Andrei la ceas de seară, când gălăţenii au invadat strada Brăilei.
Se mergea în coloană, ca la defilare, respectându-se în mare parte sensurile de circulaţie rutieră. La ora la care ar fi trebuit să înceapă concertul, o mare de geci portocalii cu baloane asortate se revărsa dinspre scena de la Sindicate spre Centru. Campania îşi cerea drepturile!
Fumul zecilor de grătare învăluise deja scena de pe care se anunţau scuze. Artiştii întârziaseră din cauza circulaţiei infernale.
Ana Maria Ferentz era anunţată din clipă în clipă. „Sunt cu ochii pe voi!”, răcnea DJ-ul. Şi noi, doar că nu-l vedeam din spatele meterezelor, pardon, corturilor.
Explozie şi contraexplozie
La 10 noaptea, aşa cum au promis autorităţile, au explodat pe cer focurile de artificii. Cam sărăcuţe, de criză, dar oricum, tot mai bune decât nimic.
„La nunta noastră, artificiile au fost mai frumoase”, comentau doi tineri opriţi să caşte gura la spectacolul de pe cer. Alţii, osteniţi de-atâta „distracţie”, nici nu le-au luat în seamă.
La schimb, gălăţenii „(contra)explodaseră” deja bomba cu gunoaie. Strada Brăilei devenise un covor de şerveţele murdare, pahare de plastic, ambalaje, pet-uri, coji de seminţe scuipate direct din gură şi câte şi mai câte… O fi şi asta o distracţie să împroşti mizerie în jur ca să recunoşti la întoarcere drumul spre casă.
Pe scenă, „Voltaj”. De auzit se auzea, de văzut ba. O fortificaţie de corturi „apăra” scena de spectatori, iar din cauza fumului grătarelor nici ecranul uriaş nu se mai vedea bine.
În spatele corturilor care înghiţiseră toată platforma sindicatelor mirosea intens a pipi, în faţă, fum gros de grătare încinse şi mititei pârjoliţi, mese şi bănci improvizate din scânduri la care se îndopau petrecăreţii. Te puteai apropia de scenă doar dacă erai sinucigaş.
Omor de lume în parcul de distracţii
De mai bine de-o lună, leagănele şi instalaţiile din parcul de distracţii improvizat la McDonald’s zac în aşteptarea clienţilor dornici de învârteală, răsuceală şi dat peste cap.
Luni seara a fost omor! Oamenii se călcau pur şi simplu în picioare, ţâncii urlau striviţi între adulţii care-i târau prin marea de lume. „Balonu!!”, urla câte-un puşti care în forfota generală scăpase din mâini noua jucărie.
Urlete în ciocan! Invazie furioasă în bărcuţele rotitoare. Gălăţenii se urcau în leagănele aflate încă în mişcare, smulgându-i pe cei care încă nu-şi terminaseră cursa de trei minute! Să-şi ocupe un loc! Doamne iartă-mă, parcă nu văzuseră în viaţa lor aşa ceva. Instalaţiile şi boxele se încinseseră de-atâta efort.
„Nu vrea să-l dau în nimic! Nici în maşinuţe!”, urla la celular o mămică furioasă. Puştiul de lângă ea părea ameţit de parcă ar fi coborât direct din vârtejul unui uragan, cu hainele în dezordine şi faţa plânsă. Abia scăpase din valurile mulţimii în mişcare.
Da’ lasă că o să fie şi la anul un 30 noiembrie! Am uitat ceva? Scuzaţi! La mulţi ani, Galaţi!
