* Formele bolii şi cauzele apariţiei * Tratament medicamentos, kinetoterapie şi fizioterapie sau intervenţie chirurgicală? *
Cea mai comună formă de torticolis - cunoscută aproape tuturor - se face simţită printr-o contractură dureroasă involuntară a unui muşchi situat la nivelul gâtului (muşchiul sternocleidomastoidian).
Durerea este însoţită de o înclinare a capului, fapt care scade simţitor posibilitatea persoanei suferinde de a-şi mai roti gâtul, aceasta ajungând să se plângă că trebuie să se întoarcă „precum lupul”.
În cele mai multe dintre cazuri, neajunsul este cauzat de o mişcare bruscă sau greşită a gâtului sau de o poziţie nepotrivită în timpul somnului.
De regulă, torticolisul banal dispare după maxim trei zile şi poate fi tolerat relativ uşor, mai ales dacă bolnavul apelează la medicamente analgezice şi la decontracturante musculare. Din nefericire, există şi alte forme de torticolis care sunt ceva mai greu de tratat.
Printre acestea se numără torticolisul congenital, prezent la naştere şi cauzat de insuficienta dezvoltare a fătului - situaţie în care un muşchi sternocleidomastoidian este mai scurt decât celălalt - sau de o poziţie incorectă a acestuia pe durata dezvoltării sale intrauterine.
Tratamentul constă în exerciţii fizice efectuate sub supraveghere fizioterapeutului şi kinetoterapeutului. Părinţii pot învăţa modul în care copiii lor trebuie să execute corect aceste exerciţii şi pot să le includă în programul zilnic de joacă şi mişcare a celui mic.
De regulă, dacă deficienţa nu se ameliorează în maxim trei luni de zile, este nevoie de o altă vizită la medic, acesta urmând să stabilească dacă nu cumva la baza apariţiei torticolisului nu stau şi alte cauze.
Medicul poate apela şi la tratament chirurgical (recomandat în primul an şi jumătate de viaţă al bebeluşului) în cazul în care dezvoltarea muşchiului sternocleidomastoidian este insuficientă, iar neajunsul nu poate fi depăşit pe alte căi.
Putem vorbi, de asemenea, despre torticolis simptomatic - consecinţă a unor leziuni neurologice sau ortopedice apărute la nivelul coloanei cervicale şi care au consecinţe şi asupra funcţionării muşchilor gâtului.
Ca şi în cazul formei banale a afecţiunii, tratamentul va consta în administrarea de medicamente analgezice şi pentru relaxarea musculaturii gâtului. În cazurile mai severe, se recomandă repaus la pat şi masaj efectuat de specialist, kinetoterapie şi fizioterapie, fie că este vorba despre şedinţe de ultrasunete sau electroterapie.
Există şi o formă de torticolis spasmodic, clasificată de medicii specialişti drept distonie - boală în cadrul căreia contracturile musculare produc poziţii anormale ale corpului. Cauzele care duc la instalarea acestui tip de torticolis nu au fost încă stabilite cu precizie, dar tratamentul aplicat constă tot în medicaţie adecvată şi kinetoterapie şi eventuale injecţii cu toxină botulinică.
