Locuia în Galaţi, dar inima sa continua să bată, şi nu oricum, ci exemplar, şi pentru Bereşti. Alexandrina Bostan! Prima femeie-primar a acestui târg nerăsfăţat de şefii de la fostele regiuni Bârlad şi Galaţi, raionul Bujoru şi actualul judeţ.
Am aflat de la o ţărancă, admiratoare a sa, că Domnul a chemat-o la El – era în a treia zi de Paşti şi întâlnindu-mă pe stradă m-a întrebat mirată: „Da’ nu sunteţi în Galaţi, la înmormântarea doamnei Bostan?”. Ştire de culoare, pentru mine, complet neagră.
Abia atunci am făcut legătura cu „anunţul” răspândit în aerul de Paşti de clopotul bisericii din parohia Bereşti-sat, toată jalea din bronzul său era pentru stingerea din viaţă a fostei primăriţe.
Cum s-o uite oamenii? A ţinut ca Bereştiul să aibă creşă, dispensar sanitar modern, spaţiu adecvat pentru farmacie… Pe vremea sa, Casa de Cultură „Ion Creangă” funcţiona ca o instituţie-pilot.
Ţintind departe, Alexandrina Bostan, inspirată, transformase trei încăperi de-ale vechii primării, din centru, în săli de muzeu, cu două secţii distincte, arheologie şi etnografie.
„Replica” după originalul celebrei „Hora de la Bereşti”, descoperită cu ocazia săpăturilor de la Dealul Bulgarului, era aşezată pe catifea, ca şi celelalte exponate. Orele de istorie se completau fericit cu vizitele elevilor la „muzeul doamnei Bostan”.
Fosta primăriţă a ştiut să lase în urma sa dovezi că a meritat să se afle „la butoane”. Puţini îi pot călca pe urme… Omenoasă, corectă, apropiată de cetăţeanul simplu.
Soţie a cunoscutului epigramist şi meteorolog Iulian Bostan, a contat, în anii ei buni, ca o doamnă remarcată printr-un respect major pentru pagina tipărită, carte, poezie, intelectuali.
Patrona, cu fineţe, întâlniri cu scriitori importanţi din Galaţi, Iaşi, Bucureşti. O mare conştiinţă a Bereştiului! Actorii, fie ei de la Dramaticul din Galaţi ori de la „Victor Ion Popa”, din Bârlad, prezentau în nordul judeţului, aproape cu regularitate, spectacole de ţinută, ce nu dezamăgeau publicul.
Trecerea sa în nefiinţă a fost resimţită dureros de multă lume. E posibil ca Primăria Bereşti să fi depus la mormântul ei o coroană cu „Regrete eterne”, cel puţin aşa s-ar fi cuvenit să se întâmple.
Ultima dată când am discutat cu ea, prin telefon, se afla în Belgia, într-o scurtă vacanţă. Fericită, nimic nu prevestea că se apropia de crucea care astăzi îi stă la cap.
Gheorghe Melinte şi Alexandrina Bostan – două nume de primari care şi-au dobândit dreptul de a figura, în Bereşti, pe tăbliţe emailate, ca denumiri de străzi.
